Corpul electric

                                                                                                           

Suntem pe punctul de a face descoperiri remarcabile în privinţa câmpurilor de energie umane. Importanţa acestei descoperiri este comparabilă cu cea a penicilinei sau a descifrării ADN-ului şi va schimba pentru totdeauna modul în care privim viaţa şi vindecarea. La mijlocul anilor ’80, Dr. Robert Becker, un cercetător de renume în domeniu şi autor al cărţii „Corpul Electric”, a sugerat că aflarea dimensiunii electrice a vieţii, ar duce la alte desoperiri în domenii ca vindecarea durerii, conştiinţă şi natura vieţii în sine.

Acum, la începutul unui nou secol, oameni de ştiinţă de renume şi doctori din toată lumea, cercetează efectele a numeroase tipuri de câmpuri energetice în cercetarea unor boli.

Înţelepciunea antică a fluxurilor de energie

Explorarea câmpurilor energetice reuneşte înţelepciunea antică cu ştiinţa modernă. Teorii chinezeşti tradiţionale vorbesc despre un sistem de meridiane invizibil, care trece adânc prin ţesuturile corpului. Prin aceste meridiane trece energia nutritivă, numită de chinezi chi. Aceasta intră prin corp prin punctele de acupunctură şi curge spre organele structurale mai din interior, aducând nutriment dătător de viaţă, cu o energie mai subtilă.

Chinezii mai cred că atunci când fluxul de energie se blochează sau este în dezechilibru, se produc disfuncţii ale sistemului. În acelaşi fel, textele antice ale literaturii indiene yoghinice vorbesc de centre energetice speciale, numite chakras (care în sanscrită s-ar traduce roţi).

Există cel puţin şapte chakras principale legate de trupul uman. Anatomic, fiecare chakra este asociată cu un nerv major şi cu o glandă endocrină. De asemenea, există mai multe chakras mici, asociate cu încheieturile majore – genunchi, călcâi, coate, etc. Adunate, există peste 360 de chakras mari şi mici în corpul uman şi biocâmpul său. Aceste chakras sunt, la rândul lor, conectatea între ele şi la porţiuni de celule, prin canale fine de energie, numite nadis-uri.

Nadis-urile sunt formate prin fire foarte fine de energie. Mai multe surse au vorbit de 72.000 de nadis sau canale eterice existente în anatomia subtilă a fiinţelor umane. Aceste canale unice sunt legate de sistemul nervos fizic. Cultura occidentală s-a bazat pe tehnologia existentă pentru a testa, demonstra, măsura şi valida diferite fenomene. Cât timp câmpul bioenergetic nu a putut fi demonstrat şi măsurat, chakras şi meridianele au fost ignorate de oamenii de ştiinţă occidentali, fiind considerate construcţii mistice ale unor culturi primitive orientale.

Dar recent, chakras, canalele energetice (ida, pingala, sushumna) şi meridianele de acupunctură au fost demonstrate prin mijloace tehnologice avansate, cu care s-a putut evidenţia existenţa şi funcţiile lor, ceea ce ne-a lărgit viziunea asupra unui univers interior nevăzut. În acelaşi timp, o nouă matematică a naturii, cu fractale şi formule algoritmice, face posibilă descrierea vibraţiilor dinamice şi continue, asemeni celor ale câmpului bioenergetic.

Păreri ştiinţifice privind câmpul energetic

Fizica cuantică spune că substanţele materiale sunt alcătuite nu doar din materie observabilă, dar şi din componente mai subtile, care au modele energetice, margini şi definiţii. Cu cât ne adâncim mai mult în substanţele fizice, cu atât energia electrică şi magnetică, sau câmpul energetic apare tot mai clar. Toate fiinţele umane, vegetale, animale, materialele - copac, piatră, animal -, au un câmp informaţional-energetic pentru că sunt alcătuite din particule, atomi, celule.

Fiecare dintre aceste câmpuri este într-un echilibru dinamic. Cu cât o substanţă este mai puţin densă, cu atât vibraţia câmpului său energetic va fi mai înaltă şi cu un potenţial mai mare de a produce o forţă. Frecvenţele acustice sunt legături primare în natură. Pentru fiecare frecvenţă sau undă de lungime există rezonatori naturali sau creaţi.

Cu alte cuvinte, frecvenţa unui câmp la un moment dat este o structură care determină energia pe care o va absorbi sau de care va fi influenţată. Teoretic, toate frecvenţele vibraţiilor există în univers, de la cele mai joase, până la cele înalte, aşa cum omul modern le poate măsura în cazul undelor radio, TV, telefoane celulare, laseri. Fiecare substanţă materială, vie sau moartă, minerală sau chimică, îşi are propira semnătură vibratorie, dictată de structura propriului câmp. Există vibraţii dominante sau recccesive în fiecare câmp, ceea ce îi dă „personalitate”.

Interacţiunile dintre câmpuri se referă la modelul şi puterea fiecărui câmp. Se constituie în portaluri, porţi sau ferestre pentru schimburi. Câmpul energetic este este sursa primară a interacţiunilor unei persoane cu mediul. Orice ţi s-ar întâmpla, câmpul tău este primul care percepe. Straturile superioare ale câmpului energetic rezonează cu influenţele informaţional-energetice externe fiinţei umane şi răspund cu câteva fracţiuni de secundă înainte ca sistemul nervos să simtă ceva.

Câmpul energetic (biocâmpul) posedă frecvenţe (vibraţii) informaţionale de o mie până la zece mii de ori mai mari decât sistemul nervos. Câmpul nostru energetic deţine de o mie de ori mai multe informaţii despre sănătatea corpului nostru, decât orice alt tip de informaţie neurologică sau patologică.

Legătura dintre aure şi câmpurile energetice

Unul dintre cei mai renumiţi experţi în acest domeniu este Dr. Valerie Hunt, autoarea cărţii „Mintea Infinită - Ştiinţa vibraţilor umane”, publicată în 1995, la Malibu Publishing.

În ultimii 20 de ani, Laboratorul Electromiografic al UCLA, Departamentul de Ştiinţă Psihologică, explorează energia de la nivelele cele mai joase, legate de sistemul neuromuscular. Această activitate, de nivel jos, a fost considerată anterior, ca fiind neimportantă. Folosind instrumente electromiografice telemetrice (asemănătoare cu cele ce înregistrează activitatea creierului, inimii şi muşchilor astronauţilor în spaţiu), Dr. Hunt a descoperit că amplificând energia bioelectrică de bază dintre eforturile musculare şi odihnă, au fost înregistrate noi tipare energetice, diferite de oricare alte sisteme de tensiune ale corpului. Acestea erau continue, dar se schimbau cu odată cu variaţiile individuale care precedau depolarizarea musculară sau cerebrală. Într-un studiu în care a cercetat efectele masajului asupra corpului şi a psihicului, ea a înregistrat semnale de milivoltaje (milivolte, salturi) ale corpului în timpul şedinţelor de masaj. Pentru asemenea înregistrări, ea a folosit electrozi de argint, plasaţi pe piele.

Simultan, cu înregistrarea semnalelor electronice, Rosalyn Bruyere de la centrul Lumina Vindecătoare, Glendale, California, a observat aura atât a personei care masa, cât şi a celei supuse exerciţiului. Ea a descris culoarea, mărimea şi mişcările energetice ale chakras şi a norului de aură implicat.

Oamenii de ştiinţă au analizat matematic tiparul undelor înregistrate. Forma undelor şi frecvenţele (vibraţiile) erau în strânsă legătură cu culorile descrise de Bruyere. Cu alte cuvinte, atunci când ea vedea albastru pe aură, măsurătorile electronice au arătat întotdeauna formarea frecvenţelor de unde albastre. Experimentul a fost repetat cu alţi şapte cititori de aură. Rezultatele au fost aceleaşi.

„De-a lungul timpului persoanele sensibile au putut simţi şi descrie emisiile de aură, dar aceasta este prima dovadă ştiinţifică, obiectivă”, spune Dr. Hunt.

Studii primare cu vindecători ce îşi foloseau mâinile au verificat unicitatea transferului dintre vindecător şi vindecat. De exemplu, vindecători specializaţi în tratarea durerii şi micşorarea tensiunii, prezentau câmpuri albastre sau violete. Unii oameni, mai ales cei care sufereau de boli ca scleroză multiplă, sclerodermă, boala Lou Gehrig, aveau un câmp rigid, ce nu permitea transmiterea de energie de la cei mai mulţi dintre vindecători. S-a observat că un transfer între două câmpuri este esenţial pentru grăbirea vindecării.

Când un vindecător experimentat termină o şedinţă de vindecare, cele două câmpuri, a lui şi a celui pe care îl tratează, sunt la fel. Când vindecătorul simte acelaşi câmp cu al pacientului, sesiunea se termină.

Efectele câmpului electromagnetic asupra corpului uman

Ultimele cercetări, realizate împreună cu NASA, au măsurat efectele distorsiunilor câmpului electromagnetic asupra câmpului bio-energetic al unor subiecţi în camera Mu. Aceasta este o cameră acoperită, aflată la Departamentul de Fizică al UCLA, în care energia electromagnetică naturală poate fi modificată fără a schimba nivelul forţei gravitaţionale sau conţinutul de oxigen. Folosind instrumentele din cameră, fizicienii au putut modifica calităţile şi fracvenţele câmpului electromagnetic. În timpul înregistrării, un cititor de aură a citit câmpul auric, în vreme ce fizicienii au produs schimbări ale mediului.

Descoperirile au fost uimitoare.

Când aspectul electric al atmosferei din cameră a fost retras, lăsându-se mai puţină energie electrică, câmpul de aură a devenit dezorganizat şi incoerent. Răspunsul senzorial era atât de slab, încât subiecţii nu îşi puteau da seama de localizarea corpurilor lor în spaţiu. Cititorul de aură a descris energia ca şi cum nu ar mai fi fost fluidă, pentru că mai mult sărea între oameni şi chakras. În interiorul corpului, ea a văzut energia curgând într-o reţea extinsă, asemeni unei plase pentru peşti, ce nu corespundea traseului meridianelor.

Atunci când electromagnetismul din aer a fost complet eliminat, singura energie electrică disponibilă pentru subiecţi a fost cea a celorlalţi subiencţi din cameră. Interacţionând, câmpurile lor au slăbit. În absenţa unei surse atmosferice de electromagnetism, interacţiunea dintre câmpurile lor confuze a crescut, pe măsură ce dezorganizarea lor s-a mărit şi ea. Ei au început să plângă. Deşi au spus că nu se simţeau trişti, corpurile lor au reacţionat ca şi cum ar fi fost ameninţaţi, pentru că câmpul electromagnetic care îi proteja dispăruse.

Atunci când câmpul electric al camerei a crescut peste cotele normale, câmpurile aurice s-au restabilit. Mintea subiecţilor a devenit mai clară, şi au vorbit despre o lărgire a conştiinţei lor. Aurele lor au devenit mai luminoase, ceea ce a mărit vibraţiile albe. Dar când aspectul electric al camerei a rămas normal, iar magnetismul a scăzut, s-au produs grave discordanţe.

Abordarea bioenergetică asupra vindecării

Dr. Hunt crede că bioelectricitatea este viitorul următoarei generaţii de medicină biologică şi instrumente psihologice de tratament şi evaluare.

„Ştim cum boala începe în câmp. Drept consecinţă, şi sănătatea poate face acelaţi lucru. Câmpul ar trebui să fie primul domeniu de diagnostic”, spune Dr. Hunt. „Prin urmare, trebuie să începem tratamentul de acolo. Nu trebuie să continuăm să şocăm corpul cu medicamente.”

Cercetările demonstrează că reacţiile primare din lume au loc între câmpuri; această interacţiune este şi cea mai dinamică şi mai rapidă. Până când răspunsurile mecanice şi chimice sunt date, transferul dintre câmpuri a avut deja loc. Din experienţă, ştim că câmpul nostru fizic răspunde forţei unei explozii, înainte ca noi să o auzim sau să o simţim.

În 1992, a fost înfiinţată Fundaţia Câmpurilor Bioenergetice, pentru a continua munca de 20 de ani în domeniu a directorului său, Valerie Hunt. Cercetările BFF promit crearea unei noi game de instrumente ştiinţifice şi medicale ce vor fi folosite pentru diagnosticare şi pentru teste de sănătate.

Consultant hipnotist-(Membru al asociatiei americane de hipnoza NGH)

Reabilitolog psiho-informational (certificat in practicile si terapiile psiho-informationale de catre ACADEMY OF COSMOHUMANISM INTERNATIONAL AND EUROPEAN INFORMATIZATION ACADEMY)

jurnalist 
Instructor Yoga

In vederea formarii unor grupe pentru activarea potentialitatilor  creierului, armonizarea vietii sexuale in cuplu, amplificarea fortei personale si karismei, combinat cu asane yoga.Curs saptamanal, o sedinta pe saptamana, va rog sa-mi scrieti tudor.cornel.iosub@gmail.com

Tel;O769859509

FICATUL - marele gardian şi totodată salvator al sănătăţii noastre

Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:
1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.
Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.
Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim:protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:
- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
- migrene şi dureri de cap;
- insomnii, somn agitat;
- urină încărcată sau prea limpede;
- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:
1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.


Articol preluat din Caietul Taberei Yoghine de Vacanţă

yogaesoteric
mai 2007