Activarea celulelor prin chi kung-Ce ne mai limiteaza

Fiecare rasa,fiecare epoca,fiecare natiune,fiecare tara,fiecare clasa,fiecare profesie poseda un numar definit de pozitii si miscari care ii sunt proprii.Miscarile si pozitiile sau atitudinile,avand o mare importanta in planul fizic,controleaza modul sau de a gandi precum si sentimentele sale.Dar omul nu foloseste toate pozitiile si miscarile care ii sunt posibile.Fiecare adopta un anumit numar de posturi conform individualitatii sale.Astfel repertoriul pozitiilor si miscarilor fiecarui individ este foarte limitat. 

Caracterul miscarilor si atitudinilor fiecarei epoci,fiecarei rase si fiecarei clase este indisolubil legat de formele definite ale gandurilor si sentimentelor.Omul este incapabil sa schimbe natura gandurilor si sentimentelor sale atat timp cat nu si-a schimbat repertoriul pozitiilor si miscarilor.Natura gandurilor si a sentimentelor poate fi asociata cu pozitiile si miscarile fiintei respective si fiecare are un numar determinat....va continua,ptr a vedea cat suntem de limitati pana si-n miscari 

Activarea celulelor prin qi-kung 

În interiorul corpului existã un numãr imens de celule, deoarece corpul este format din celule. Din acest numãr imens de celule, doar un anumit procent este folosit. 

De exemplu, dacã o persoanã reuseste sã-si foloseascã zece la sutã din celulele creierului, atunci ea este foarte desteaptã. Majoritatea oamenilor ajung sã foloseascã maxim sapte sau opt la sutã din celulele creierului. Foarte putini oameni au ajuns de-a lungul timpului sã foloseascã douãzeci sau treizeci la sutã din celulele creierului, iar acestia au fost considerati ca fiind genii. 

Pentru persoanele bolnave de ficat analizele sunt modificate semnificativ numai în momentul în care celulele hepatice sunt afectate în numãr mare, functia de regenerare a celulelor hepatice fiind foare mare. 

Chiar si la persoanele care au rezectia a douã treimi din stomac, acesta mai este încã functional. 

In situatia în care unul dintre rinichi este extirpat, rinichiul care rãmâne este suficient pentru o functionare normalã. 

Scoaterea unui lob pulmonar (plãmânul drept are trei lobi, iar cel stâng doi) asigurã încã necesarul de oxigen al corpului. 

De aceea, în practica Qigong-ului se pune accent pe gãsirea metodelor de folosire a unui numãr cât mai mare din celulele corpului. Se urmãreste activarea în special a celulelor ce nu sunt folosite în mod normal. In acest mod vor fi activate puterile aflate în stare latentã, va fi obtinutã o bunã stare de sãnãtate. 

Se spune adesea: "Viata constã în miscare". Din acest motiv, foarte multi oameni aleargã în fiecare zi. Persoanele care au acest obicei nu s-au îmbolnãvit decât foarte rar de cancer. Pe de altã parte, persoanele care se antreneazã periodic, care sunt angrenate în activitãti sportive de performantã, devenind campioni la probele practicate, ar trebui sã aibã o sãnãtate foarte bunã. Deseori însã, dupã retragerea din sportul de performantã, unele din aceste persoane se îmbolnãvesc, uneori de afectiuni foarte grave. 

In mod normal, atâtia ani de antrenament, de miscare, ar trebui sã ducã la o sãnãtate excelentã. Problema este cã ei au exersat numai anumite portiuni ale corpului, în special grupele musculare, articulatiile, s.a.m.d. 

O bunã sãnãtate tine însã de folosirea celulelor din interiorul corpului, ce apartin sistemului imunitar, hormonal, circulator, s.a.m.d. Practica Qigong-ului duce tocmai la activarea nivelului micro, la folosirea celulelor, mai ales a celor pe care omul nu le foloseste altfel. In acest mod se atinge longevitatea, se descoperã puterile aflate în stare latentã, se întãreste corpul si sufletul. 

O altã modalitate de actiune importantã este aceea în care veti efectua miscãri si actiuni în sensul invers decât ati fost obisnuiti pânã atunci. 

De exemplu, dacã vã aplecati deseori cãtre în fatã, acum veti începe sã vã aplecati cãtre înapoi. Dacã sunteti dreptaci veti încerca sã folositi si mâna stângã pentru operatiuni curente. Obiceiul de a face "o sutã de pasi" dupã masã îl veti transforma în a merge cu spatele o distantã micã, dacã respirati pe ambele nãri veti încerca sã respirati când pe o narã, când pe cealaltã, s.a.m.d. 

Toate aceste actiuni au menirea de a vã ajuta sã folositi si alte portiuni ale corpului decât cele pe care le foloseati în mod obisnuit. In acest mod veti activa un numãr mai mare de celule. 

Un aspect ce meritã o atentie deosebitã este cel care tine de celulele creierului. Energia celulelor creierului îsi are sursa în mãduva coloanei si la jumãtatea distantei dintre rinichi (unde se aflã zona denumitã "poarta vietii" - Mingmen). In "Tratatul de medicinã internã al Impãratului Galben" (Huangdi Neijing) este prezentat mecanismul prin care "hrãnind" rinichii este stimulat creierul. 

In medicina traditionalã chinezã, creierul este prezentat ca fiind un ocean de mãduvã, întretinut de functionarea rinichilor. Din acest punct de vedere, activarea celulelor din zona "portii vietii" (Mingmen) permite producerea energiei ce hrãneste si întãreste rinichii. Rinichii sunt cei care guverneazã oasele si, de aceea, buna functionare a rinichilor va stimula si functionarea celulelor coloanei vertebrale. Pe de altã parte, atunci când energia aflatã la nivelul pãrtii inferioare a coloanei va creste, ea va urca spontan spre zona capului, a creierului, hrãnind toate celulele sale. 

Una dintre deosebirile dintre un practicant de Qigong si o persoanã ce nu exerseazã Qigong constã în gradul diferit de activare a celulelor. Pe de o parte, practicantul de Qigong are un numãr mai mare de celule active, iar pe de altã parte, pentru el gradul de închidere si deschidere la nivel celular este mult mai mare. 

 

In Qigong se întâlnesc diferite modalitãti de mentinere a palmelor (mudre), a picioarelor, a corpului în general. Fiecare posturã creeazã un anumit câmp, iar acest câmp duce la stimularea unor celule. 

Uneori se stimuleazã functia de închidere a celulelor, alteori cea de deschidere. Se întâlneste si situatia în care se activeazã atât functia de închidere cât si cea de deschidere. Din acest motiv se spune cã nu este bine sã exersezi toatã viata numai un anumit sistem de tehnici. Cu cât vei trece prin mai multe posturi, prin mai multe tehnici, cu atât vei activa o parte mai mare din celulele corpului, vei experimenta mai multe senzatii si trãiri, crescând si capacitatea de cunoastere. 

Experimentarea unui numãr crescut de tehnici nu se va face însã decât dupã ce ai depãsit perioada de început, dupã ce "ai trecut dincolo de poartã", ai obsevat "schimbãrile de suprafatã" si ai fost perseverent în exersarea sistemului initial de tehnici. 

Functia de închidere a celulelor este cea care permite absorbtia de energie la nivel celular, în timp ce functia de deschidere elibereazã energia din interiorul celulelor. 

Pentru ca functionarea celulelor sã fie cât mai bunã este necesar ca atât functia de închidere, cât si cea de deschidere sã fie foarte bune. 

In situatia în care este activã numai functia de deschidere (sau numai cea de închidere) a celulelor unui organ, dupã un interval foarte scurt de timp va surveni o afectiune. Atunci când organul despre care este vorba este foarte important, este posibilã pierderea cunostintei sau chiar decesul. 

De exemplu, în situatia în care o persoanã aflã o veste foarte bunã, se activeazã cu precãdere functia de deschidere a celulelor inimii. Bucuria este foarte mare, uneori apare si un râs exagerat, dar energia din inimã se scurge cãtre exterior cu o vitezã foarte mare si uneori inima se poate opri, nemaiavând suficientã energie pentru a bate. 

Retineti deci unul din principiile existente în practicile longevitãtii: 

"Evitã atât excesul cât si insuficienta, nu face nici prea mult, dar nici prea putin!" 

De exemplu, dacã o persoanã reuseste sã-si foloseascã zece la sutã din celulele creierului, atunci ea este foarte desteaptã. Majoritatea oamenilor ajung sã foloseascã maxim sapte sau opt la sutã din celulele creierului. Foarte putini oameni au ajuns de-a lungul timpului sã foloseascã douãzeci sau treizeci la sutã din celulele creierului, iar acestia au fost considerati ca fiind genii. 

Pentru persoanele bolnave de ficat analizele sunt modificate semnificativ numai în momentul în care celulele hepatice sunt afectate în numãr mare, functia de regenerare a celulelor hepatice fiind foare mare. 

Chiar si la persoanele care au rezectia a douã treimi din stomac, acesta mai este încã functional. 

In situatia în care unul dintre rinichi este extirpat, rinichiul care rãmâne este suficient pentru o functionare normalã. 

Scoaterea unui lob pulmonar (plãmânul drept are trei lobi, iar cel stâng doi) asigurã încã necesarul de oxigen al corpului. 

De aceea, în practica Qigong-ului se pune accent pe gãsirea metodelor de folosire a unui numãr cât mai mare din celulele corpului. Se urmãreste activarea în special a celulelor ce nu sunt folosite în mod normal. In acest mod vor fi activate puterile aflate în stare latentã, va fi obtinutã o bunã stare de sãnãtate. 

Se spune adesea: "Viata constã în miscare". Din acest motiv, foarte multi oameni aleargã în fiecare zi. Persoanele care au acest obicei nu s-au îmbolnãvit decât foarte rar de cancer. Pe de altã parte, persoanele care se antreneazã periodic, care sunt angrenate în activitãti sportive de performantã, devenind campioni la probele practicate, ar trebui sã aibã o sãnãtate foarte bunã. Deseori însã, dupã retragerea din sportul de performantã, unele din aceste persoane se îmbolnãvesc, uneori de afectiuni foarte grave. 

In mod normal, atâtia ani de antrenament, de miscare, ar trebui sã ducã la o sãnãtate excelentã. Problema este cã ei au exersat numai anumite portiuni ale corpului, în special grupele musculare, articulatiile, s.a.m.d. 

O bunã sãnãtate tine însã de folosirea celulelor din interiorul corpului, ce apartin sistemului imunitar, hormonal, circulator, s.a.m.d. Practica Qigong-ului duce tocmai la activarea nivelului micro, la folosirea celulelor, mai ales a celor pe care omul nu le foloseste altfel. In acest mod se atinge longevitatea, se descoperã puterile aflate în stare latentã, se întãreste corpul si sufletul. 

O altã modalitate deactiune importantã este aceea în care veti efectua miscãri si actiuni în sensul invers decât ati fost obisnuiti pânã atunci. 

De exemplu, dacã vã aplecati deseori cãtre în fatã, acum veti începe sã vã aplecati cãtre înapoi. Dacã sunteti dreptaci veti încerca sã folositi si mâna stângã pentru operatiuni curente. Obiceiul de aface "o sutã de pasi" dupã masã îl veti transforma în a merge cu spatele o distantã micã, dacã respirati pe ambele nãri veti încerca sã respirati când pe o narã, când pe cealaltã, s.a.m.d. 

Toate aceste actiuni au menirea de a vã ajuta sã folositi si alte portiuni ale corpului decât cele pe care le foloseati în mod obisnuit. In acest mod veti activa un numãr mai mare de celule. 

Un aspect ce meritã o atentie deosebitã este cel care tine de celulele creierului. Energia celulelor creierului îsi are sursa în mãduva coloanei si la jumãtatea distantei dintre rinichi (unde se aflã zona denumitã "poarta vietii" - Mingmen). In "Tratatul de medicinã internã al Impãratului Galben" (Huangdi Neijing) este prezentat mecanismul prin care "hrãnind" rinichii este stimulat creierul. 

In medicina traditionalã chinezã, creierul este prezentat ca fiind un ocean de mãduvã, întretinut de functionarea rinichilor. Din acest punct de vedere, activarea celulelor din zona "portii vietii" (Mingmen) permite producerea energiei ce hrãneste si întãreste rinichii. Rinichii sunt cei care guverneazã oasele si, de aceea, buna functionare a rinichilor va stimula si functionarea celulelor coloanei vertebrale. Pe de altã parte, atunci când energia aflatã la nivelul pãrtii inferioare a coloanei va creste, ea va urca spontan spre zona capului, a creierului, hrãnind toate celulele sale. 

Una dintre deosebirile dintre un practicant de Qigong si o persoanã ce nu exerseazã Qigong constã în gradul diferit de activare a celulelor. Pe de o parte, practicantul de Qigong are un numãr mai mare de celule active, iar pe de altã parte, pentru el gradul de închidere si deschidere la nivel celular este mult mai mare. 

In Qigong se întâlnesc diferite modalitãti de mentinere a palmelor (mudre), a picioarelor, a corpului în general. Fiecare posturã creeazã un anumit câmp, iar acest câmp duce la stimularea unor celule. 

Uneori se stimuleazã functia de închidere a celulelor, alteori cea de deschidere. Se întâlneste si situatia în care se activeazã atât functia de închidere cât si cea de deschidere. Din acest motiv se spune cã nu este bine sã exersezi toatã viata numai un anumit sistem de tehnici. Cu cât vei trece prin mai multe posturi, prin mai multe tehnici, cu atât vei activa o parte mai mare din celulele corpului, vei experimenta mai multe senzatii si trãiri, crescând si capacitatea de cunoastere. 

Experimentarea unui numãr crescut de tehnici nu se va face însã decât dupã ce ai depãsit perioada de început, dupã ce "ai trecut dincolo de poartã", ai obsevat "schimbãrile de suprafatã" si ai fost perseverent în exersarea sistemului initial de tehnici. 

Functia de închidere a celulelor este cea care permite absorbtia de energie la nivel celular, în timp ce functia de deschidere elibereazã energia din interiorul celulelor. 

Pentru ca functionarea celulelor sã fie cât mai bunã este necesar ca atât functia de închidere, cât si cea de deschidere sã fie foarte bune. 

In situatia în care este activã numai functia de deschidere (sau numai cea de închidere) a celulelor unui organ, dupã un interval foarte scurt de timp va surveni o afectiune. Atunci când organul despre care este vorba este foarte important, este posibilã pierderea cunostintei sau chiar decesul. 

De exemplu, în situatia în care o persoanã aflã o veste foarte bunã, se activeazã cu precãdere functia de deschidere a celulelor inimii. Bucuria este foarte mare, uneori apare si un râs exagerat, dar energia din inimã se scurge cãtre exterior cu o vitezã foarte mare si uneori inima se poate opri, nemaiavând suficientã energie pentru a bate. 

Retineti deci unul din principiile existente în practicile longevitãtii: 

"Evitã atât excesul cât si insuficienta, nu face nici prea mult. 

Efectele benefice ale ambelor sisteme 

Practicarea regulata a unuia dintre aceste sisteme de exercitii duce la efecte benefice asupra organismului.

sursa net

Yoga somnului constient

YOGA NIDRA este o modalitate la îndemîna oricui de a intra în rezonanţă cu focarele infinite de forţă subtilă din Univers, aceasta realizîndu-se graţie acestei forme neobişnuite de somn yoghin conştient fără vise în care sistemul muscular, structura nervoasă şi psihicul se află într-o stare de fuziune cu energii benefice, subtile din Univers. În starea autentică de YOGA NIDRA- singură conştiinţa continuă să existe tăcută şi hipervigilentă, răminînd atunci trează, fără gînduri speculative şi fără imagini. În cazul practicii sistemului YOGA NIDRA, doar conştiinţei îi revine sarcina dirijării modalităţii utilizate pentru a ajunge la starea hipervigilentă de somn yoghin fără vise. 

Tehnicile utilizate în acest scop în YOGA NIDRA prezintă o considerabilă diversitate. Aceste tehnici nu sînt numai banale modalităţi de a ajunge la o relaxare profundă, căci ele fac posibilă, în acelaşi timp, şi o formă inedită de meditaţie non-intelectuală trăită simultan, euforic, pe mai multe planuri ale fiinţei. După o practică perseverentă a unei anumite tehnici de YOGA NIDRA corect realizată pe un interval de cîteva luni, se remarcă cum viaţa sa interioară începe în mod spontan să se schimbe în bine, fără violenţă şi mai ales fără "SUPRAIMPUNERE" sau efort din partea sa. Adesea chiar şi după 10-12 ore de la antrenamentul în YOGA NIDRA aspirantul se simte mult mai calm decît înainte şi foarte destins aceasta realizîndu-se fără a implica necesitatea permanentă de a se controla; el va remarca, de asemenea, că este mai puţin agresiv şi mult mai curajos .

Aceste transformări benefice naturale profunde se produc surprinzător de repede, graţie contactului şi punerii în rezonanţă care survin in timpul acestei forme de somn yoghin, cu planurile superioare de manifestare ale Universului, cu natura noastră reală şi luminoasă, latentă în fiinţa umană ignorantă. Conştiinţa este atunci în stare de receptivitate pasivă. În timpul practicii metodelor YOGA NIDRA nu vor mai exista aproape deloc obişnuitele obstacole în calea manifestării naturii noastre spirituale profunde, care va începe să se facă simţită mai întîi sub forma unei linişti enigmatice şi a unei păci netulburate. În fazele superioare de practică în YOGA NIDRA, vom putea resimţi pregnant o anumită bucurie de a exista, diafană şi luminoasă, nonemotivă adesea, percepînd cum, în întreaga noastră fiinţă, se amplifică o stare de afecţiune universală care iradiază şi transfigurează tot ceea ce se află în vecinătatea noastră atît imediată cît şi îndepărtată.

Puţin cîte puţin, printr-o practică perseverentă, corect executată, natura noastră veritabilă, sublimă, înlocuieşte eul egotic, fals şi efemer, dizolvînd aspectele discordante ale personalităţii. Graţie acestei deschideri şi acestei dilatări neobişnuite a cîmpului conştiinţei, complexele şi traumatismele copilăriei, prejudecăţile paralizante şi stările obsesive nu mai pot să subziste căci ele nu mai găsesc în propriul nostru univers lăuntric nici un punct de sprijin şi nici un fel de bază datorită energizării predominante cu energii benefice şi subtile din univers. Fiinţa se degajă în mod progresiv de tot ceea ce o împiedică să trăiască o stare cît mai plenară de armonie: frici inhibiţii, traume, timiditate, lipsă de încredere în sine, etc. şi, puţin cîte puţin, aprofundînd nivelul somnului yoghin conştient,

ajunge în paralel să facă posibilă explorarea aspectelor potenţiale ale conştiinţei, conducînd fiinţa la un nivel sublim unde nota dominantă este calmul profund, armonia plenară cu celelalte structuri ale fiinţei, făcînd cu putinţă apariţia unei stări euforice de bună dispoziţie pe care o inoculăm de la sine şi celorlalţi care se află în imediata noastră apropiere.

 Bineînţeles, aceste performanţe nu vor fi întotdeauna constante. Uneori ne vom mai putea confrunta cu perioade in care putem "RECĂDEA" în vîrtejul haotic al gîndurilor, imaginilor şi amintirilor, dar în timp, pe măsură ce vom progresa, acestea vor deveni din ce în ce mai puţin importante şi, datorită unei vigilenţe lăuntrice sporite, aceste perioade negative se vor distanţa ştergîndu-se complet sau slăbind în intensitate. Practica plină de succes a lui YOGA NIDRA implică o atenţie hipervigilentă orientată către sine, către simţurile şi reacţiile noastre cele mai intime. 

Practica diferitelor tehnici de YOGA NIDRA generează o stare de destindere profundă, calm imperturbabil, linişte lăuntrică, făcînd cu putinţă apariţia unui proces de auto-contemplare ce favorizează considerabil relaxarea.

Tehnicile de YOGA NIDRA ne pun la dispoziţie o gamă nebănuită de elemente şi fenomene subtile ce pot fi utilizate pentru echilibrare şi dezvoltare psihică paranormală. Antrenamentul sistematic în această formă relaxare îl obligă, într-un anumit fel, pe aspirant să trăiască cît mai complet şi plenar în prezent. 

Atunci cînd vom practica YOGA NIDRA vom remarca că, în afara trăirilor imediate, nu mai există gîndire referitoare la trecut sau viitor, căci aici ne vom confrunta cu experienţe imediate trăite în PREZENT. 

Această capacitate de a trăi intens şi plenar în prezent este o bază oricînd valabilă pentru orice dezvoltare spirituală superioară, căci numai trăind intens în prezent, în noi se poate face linişte, producîndu-se dezgolirea pînă la esenţe energizarea amplă care se produce în urma exersării acestor tehnici, face cu putinţă ca inteligenţa superioară latentă în fiecare fiinţă umană să aibă posibilitatea de a se manifesta spontan în noi. Singura realitate fundamentală ce subzistă în toate aceste trăiri este esenţa absolută a conştiinţei ce reflectă detaşată aceste stări şi pe care unii yoghini avansaţi o numesc MARTORUL SUPREM. Graţie MARTORULUI SUPREM putem pătrunde cît se poate de conştienţi din starea comună de veghe în starea de vis, din această stare de vis trecînd cu uşurinţă în starea de somn fără vise pentru a trece, chiar şi din aceasta, în cele din urmă, în sfera REALITĂŢII ULTIME, sau altfel spus, a trezirii complete spirituale. Practicînd asiduu diferitele forme de YOGA NIDRA vom constata că MARTORUL SUPREM este. constant alături de noi, luciditatea sa extraordinară neslăbind niciodată. 

2. CLARITATEA LUMINOASA ASCULTATĂ 

Tehnica de execuţie 

Fiind în prealabil cît mai profund destins, în poziţia culcat cu faţa în sus, graţie relaxării musculare, psihice şi nervoase şi a prizei de conştiinţă respiratorie, practicantul contemplă lumina care îi traversează pleoapele închise, pînă ce se simte intim unit, fuzionînd cu luminozitatea. Apoi, gradat, laşă uminozitatea să se difuzeze, lent în tot corpul: cap, regiunea gîtului, în cavitatea toracică, de-a 'lungul braţelor, în abdomen, de-a lungul picioarelor pentru ca tot corpul să fie umplut de această luminozitate, ca un balon de săpun. Impregnîndu-se intens, din punct de vedere mental, cu această luminozitate, practicantul se fixează în audiţia hiperreceptivă yoghină despre care am vorbit în prima metodă, ceea ce crează o inefabilă fuziune a percepţiei auditive şi a luminozităţii. Audiţia tăcută se lasă invadată de luminozitate. 

Acum practicantul îşi dirijează audiţia în jumătatea stîngă a corpului, apoi gradat, el îşi extinde lent audiţia către stîngă în cameră, ca şi cum ar asculta spaţiul. Apare atunci senzaţia delicioasă că spaţiul se infiltrează şi se amestecă în audiţie pe măsură ce calitatea audiţiei se ameliorează. Practicantul continuă în acest mod dilatarea sferei luminoase pînă cînd audiţia atinge peretele din stîngă al camerei ca şi cum ar asculta însăşi suprafaţa plană a zidului. 

Apoi acelaşi exerciţiu se practică pornindu-se de la audiţia hiperreceptivă yoghină în jumătatea dreaptă a corpului şi în final, audiţia spaţială se extinde sferic pretutindeni în cameră la stîngă şi la dreapta, în acelaşi timp ca şi cum am asculta pereţii de la dreapta şi de la stîngă, din faţă şi din spate in mod simultan. 

EFECTE: Practica metodei provoacă o remarcabilă lărgire a cîmpului conştiinţei, diminuînd şi anihilînd turbilonul mental al gîndurilor şi imaginilor haotice şi obsesive. Practicantul începe să înţeleagă prin experimentare directă că nu e limitat numai la funcţionarea fiziologică, cerebrală şi intelectuală, ci că,conştiinţa sa depăşeşte cu mult aparenţele limitări mentale şi contururile corporale. Acesta produce o stare de indescriptibilă uşurare, căci începem să înţelegem prin experimentare directă cum putem scăpa de agitaţia neîntreruptă şi tiranică a mentalului. Datorită audiţiei hiperreceptive spaţiale şi a lărgirii neobişnuite a sferei de conştiinţă, barierele EULUI iluzoriu se subţiază şi se rarefiază, iar acest fenomen permite un contact mai direct cu planurile de manifestare ale fiinţei, stare care permite trezirea şi amplificarea capacităţilor telepatice.

Consultant hipnotist-(Membru al asociatiei americane de hipnoza NGH)

Reabilitolog psiho-informational (certificat in practicile si terapiile psiho-informationale de catre ACADEMY OF COSMOHUMANISM INTERNATIONAL AND EUROPEAN INFORMATIZATION ACADEMY)

jurnalist 
Instructor Yoga

In vederea formarii unor grupe pentru activarea potentialitatilor  creierului, armonizarea vietii sexuale in cuplu, amplificarea fortei personale si karismei,sau pur si simplu doar a unor clase de yoga cu accent pus pe asane si respiratii care pot amplifica potentialul uman.Curs saptamanal, o sedinta pe saptamana, va rog sa-mi scrieti tudor.cornel.iosub@gmail.com

Tel;O769859509

vezi si http://vitalitatemaxima.blogspot.ro/p/saltea-magnetica-cu-proprietati.html

vezi si;Salteaua magnetica cu proprietati bioenergetice

Tehnici de amplificare a vitalitatii

Exista mai multe procedee de dobandire a unei bune sanatati fizice sau de mentinere a acesteia in stare perfecta.Cel care va recurge in mod foarte regulat,in fiecare zi,la aceeasi ora,la unul dintre aceste procedee,va avea mari sanse sa ajunga in mod normal la o varsta foarte avansata pastrandu-si toate facultatile vitale.Viata este un tot,asa cum am mai spus.In ceea ce priveste sistemul nostru planetar,vitalitatea provine de la soare.Acesta''incarca'' cu putere vitala anumiti atomi;acestia se grupeaza in ''globule ale vitalitatii''.Aceste globule se sustrag oricarei investigatii de ordin pur fizic,insa este cert faptul ca intr-o buna zi stiinta oficiala le va descoperi si le va adopta,sub un alt nume.

Deocamdata sunteti perfect liberi sa acceptati sau sa respingeti aceasta asertiune;cel mai bine este sa o adoptati in mod provizoriu drept ipoteza explicativa.Aceste ''globule ale vitalitatii''sunt emanate cu o forta cu atat mai mare cu cat Soarele este mai stralucitor,mai luminos;ele ajung la noi in numar mult mai mic cu ocazia perioadelor de maxim ale petelor solare,ale eclipselor,si chiar si atunci cand Soarele este acoperit de ceata,de exemplu.Probabil ati remarcat faptul ca vremea urata ne face sa devenim mai posomorati.Aceste ''globule'' sunt atrase de catre toate corpurile vii si sunt absorbite de catre ele;mai ales fructele sunt saturate de ele (in special cele de culoare galbena).

Aceste globule sunt cele care constituie originrea vitaminelor.Acestea fiind spuse,stati la soare,in fiecare zi,la aceeasi ora;dac soarele este ascuns,nu conteza.El ''fabrica'' ,,globule ale vitalitatii'' in cantitati mai mult decat industriale,asa ca se gasesc din belsug,ba chiar cu prisosinta,si pentru d-voastra.Urmariti sa traiti profund,sa realizati ceea ce urmeaza sa rostiti;ganditi-va doar la aceasta si la nimic altceva:
,,Absorb globulele vitalitatii;le asimilez si le distribui in tot trupul meu''.
Modificati formula,variati-o sapatmanal,pastrand in minte acelasi sens:
''Absorb Viata Cosmica;o simt vibrand in mine;ea imi aduce sanatate,echilibru,fericirea Vietii traite la unison cu Unicul Dumnezeu''.

Iata un alt procedeu;

Pamantul este strabatut de diversi curenti vitali.Unul dintre ei poate fi reprezentat ca un flux neincetat de Viata care emana din dimensiunile superioare ale  spatiului.Acest flux le apare fiintelor inzestrate cu clarviziune ca un torent de lumina portocalie,care insufleteste toate fiintele.Cum il putem folos in mod constient ?

''Vizualizati'' acest curent ! Ganditi-va ca va scaldati in acest flux de Viata Cosmica,intocmai asa cum faceti cand va imbaiati in mare.Realizati cateva respiratii complete,''inghitind''acest curent portocaliu;constientizati forta vitala in toata fiinta d-voastra.Acest exercitiu trebuie efectuat dimineata,in aer liber,pe cat posibil la soare.

In sfarsit,iata si un ultim procedeu.

Unii copaci absorb atat de multe ''globule ale vitalitatii,, incat detin un surplus.Acesti copaci,,radiaza'',ca sa spunem asa,energie vitala modulata distinct,in functie de soiul lor.In general,este vorba despre copacii care raman mereu verzi,chiar si iarna:de exemplu pinii si brazii.Profitati de acest lucru!Asezati-va la sol,cu spatele sprijinit de un brad frumos;lasati-va gandurile sa hoinareasca,far a le urmari,dar si fara a le opri.Ele vor haladui suficient,apoi se vor calma,vazand ca nu le acordati atentie;in acel moment veti simti ca va cuprinde un fel de liniste,de toropeala.Atunci,fara a face nici un efort,indreptati-va gandul,in mod constient,catre interiorul fiintei dumneavoastra:,,Trupul meu se impregneaza cu puternica vitalitate a acestui copac;ele se indestuleaza cu aceasta vitalitate cu totul noua;aceasta vitalitate alunga din trupul meu particulele reziduale;aceasta vitalitate ii aduce trupului meu tinerete,virilitate,vigoare,sanatate,armonia Vietii traite la unison cu Unicul Dumnezeu''.

Acest exercitiu poate fi realizat in mod regulat,insa trebuie sa va hotarati,sa va pregatiti cu cateva zile inainte.Cu alte cuvinte,trebuie sa anticipati,sa va ganditi ca in ziua cutare,la ora cutare,veti face o baie de sanatate.Nu va fie teama sa stati mai multe ore;luati-va o carte ca sa nu va plictisiti,si efectuati acest exercitiu,care va dura doua minute,din 15 in 15 minute.Efluviile vitale de culoare roz care tasnesc in mod constant din copac va vor ,,imbiba'' cu vitalitate,asa cum un burete se umfla cu apa.Iar asta va va face bine.Ramane doar sa alegeti care procedeu va este cel mai potrivit.Daca trebuie sa faceti o cura intr-o statiune balneoclimaterica sau dac mergeti in vacanta la tara,obisnuiti-va sa faceti unul dintre aceste exercitii in fiecare zi;veti fi surprins cat de eficiente sunt aceste apeluri la viata.

extras carte;Puteri paranormale care se trezesc in fiinta prin practica yoga.

Din punct de vedere biodinamic şi constructiv, dr. BARANSKI crede că experienţele în curs vor  duce chiar şi la dublarea timpului vieţii omului. Aceasta se va realiza, spune el, prin folosirea unor frecvenţe rezonante identice care stimulează o zonă de un deget mărime care se află la capătul (vârful) măduvei spinării. În acest punct este situat un organ cunoscut ca mitocondria medulară,care produce o substanţă numită adenozină trifosfat (ATP pe scurt) care este răspândită în tot corpul. Moleculele acestei substanţe au o abilitate specifică să absoarbă fotoni (globulele de  vitalitate despre care am discutat mai înainte) din soare şi să -i  strângă în provizii necesare. Prin folosirea unor frecvente adecvate ale sunetului concentrate în acest punct, dr. BARANSKI crede că moleculele de ATP vor elibera o cantitate mai mare de energie liberă decât o fac acum. "Eliberarea controlată a energiei ATP-ului, prin bombardarea cu scurte cascade de vibraţii sonore, poate să însemne o incredibilă vigoare şi regenerare a minţii şi corpului pentru a veni în întâmpinarea perioadelor critice", spunea el.

Centrul energetic din zona gâtului, unde se află glanda tiroidă, influenţează, prin deschiderea lui, ceilalţi centri. Dacă vocea devine mai înaltă şi mai stridentă, se depune efort pentru a o schimba cu o tonalitate mai jos. Acest lucru are influenţă de stimulare şi asupra centrului de energie sexuală. Tinerii coborând nivelul vocii vor fi ajutaţi în păstrarea virilităţii, iar bătrânii să şi-o redobândească. Iata, de exemplu, o posibilitate de exerciţiu pentru a rezolva problemele de mai sus.
Se exersează cu voce mică, parţial pe nas, pronunţând sunetele minn – mimm – minn. Se repetă coborând vocea pe ton cât mai scăzut, până la cel mai grav sunet posibil. Este recomandată procedura în timpul dimineţii, când vocea este mai gravă.

O voce mai intensă, ca vibraţie, va ajuta la o încărcare intensă a centrilor energetici, în special al celui corespunzător sexului.Femeile e bine sa lucreze in avea totusi o voce mai cristalina.

PROGRAMELE SUBCONȘTIENTE CARE DETERMINĂ REALITATEA PE CARE O TRĂIM

 

Noi suntem Conştiinţă. Lumea e doar o proiecţie holografică a acestei conştiinţe. Totul se petrece în mintea noastră, în creierul nostru şi noi suntem cei care decodificăm şi apoi reconstruim lumea în interior. Şi felul în care realizăm acest proces de decodificare şi reconstrucţie generează realitatea pe care o trăim. Toate tradiţiile spirituale autentice au susţinut acest Adevăr de-a lungul mileniilor. Este fundamentul întregii creaţii. Totuşi înţelegerea profundă a acestui adevăr nu poate fi atinsă decât printr-o experienţă spirituală directă. 

Cu toate acestea există şi o serie de argumente foarte concrete care ne pot ajuta să înţelegem mai bine acest adevăr, iar un astfel de raţionament priveşte chiar actul vederii. 

Actul vederii – marea iluzie – pata neagră  

În mod mormal avem senzaţia că vedem lumea din jur cu claritate oriunde am privi. Cu toate acestea s-a constatat că de fapt noi vedem clar doar pe o porţiune foarte îngustă a câmpului vizual. Iar această zonă este ca un tub îngust prin care dacă ne-am privi o mână întinsă am putea să vedem doar unghia degetului mare. Restul este complet neclar, chiar blurat. Avem doar o idee vagă despre ceea ce poate fi văzut în jur. Tubul prin care vedem limpede, este ca o rază de reflector a vederii. Orice iese puţin în afara acestei arii este lipsit de detaliile esenţiale, iar cu cât se află mai departe, cu atât mai puţine detalii vom observa. Puneţi asta în contrast cu sentimentul pe care îl aveţi când ridicaţi ochii de pe o carte şi priviţi în jur: tot ce este în câmpul vostru vizual pare limpede ca lumina zilei, nu-i aşa? Totuşi aceasta nu este decât o iluzie.

Puteţi face următoarea experienţă. Luaţi o carte de joc şi fixaţi-vă privirea într-un punct în faţă. Ţineţi cartea în mâna pe care o întindeţi lateral la nivelul umărului. Apoi aduceţi cartea uşor către axa principală a vederii, către în faţă. Veţi sesiza că nu puteţi să vă daţi seama ce carte este decât atunci când ajunge la aproximativ 50 faţă de axa noastră. Până atunci totul e neclar. Dar noi avem totuşi impresia că atunci când privim în jur totul este clar. De unde vine acest lucru?  Creierul reconstruieşte imaginea de ansamblu. El este marele magician.

Un aspect mai puţin cunoscut este acela că între lumina ce vine din exterior şi celulele foto-receptoare (celule cu bastonaş şi celule conice) există o uriaşă plasă de nervi şi vase sanguine care o hrănesc. E ca şi cum te-ai uita la televizor şi cineva aşează foarte multe cabluri între tine şi ecran şi ar trebui totuşi să vezi foarte clar imaginile care se difuzează. Nu pari să ai prea multe şanse, aşa-i? Cu toate acestea, deşi există această zonă plină de structuri nervoase şi vase sanguine care acţionează ca un fel de obturator de imagine, vedem lumea clar.

Cum este posibil? Fotonii din lumea exterioară intră prin toată pânza aceasta şi o parte nici nu mai ajung la retină. Iar creierul – mintea care se află în spatele său – reconstruieşte lumea.

Trebuie să observăm că toţi nervii aceştia, toţi neuronii şi toate structurile nervoase care există de-a lungul retinei se unesc într-un cordon, în nervul optic, care este legat de centrii de procesare a vederii din partea posterioară a craniului. Dar în zona de unde iese din ochi nervul optic nu există celule fotoreceptoare. Este gol acolo. Ca o pată neagră. Nu există imagine acolo. Nu se recepţionează fotoni.

Însă noi nu sesizăm asta când ne uităm în jur. Pata este atât de mare, încât dacă am avea o lămâie şi am duce-o la o distanţă de un braţ, atât ar fi şi gaura pe care ar trebui să o vedem permanent, oriunde ne-am uita. Ea nu este totuşi percepută. Creierul nu primeşte informaţii de acolo, dar totuşi le reconstruieşte după aceea. Şi atunci, observând în ce mare măsură creierul reconstruieşte ceea ce ochii percep, se impune întrebarea: Suntem siguri că ceea ce vedem este real? Suntem siguri că lucrurile stau întotdeauna aşa cum par a fi? 

Cum păcălim creierul?

Deşi toate acestea nu sugerează că vederea este incompletă, întăresc totuşi ideea că e vorba de o problemă complexă – aceea de a prezenta creierului materialul brut din ochi, pentru ca el să transforme apoi informaţia în „vedere“.

Dar în timpul acestei transformări se pot petrece lucruri stranii care au fost cercetate ştiinţific în ultimul deceniu. Rezultatele experimentelor sunt atât de surprinzătoare, încât au convins câţiva experţi că abilităţile de a vedea sunt supraestimate, iar vederea însăşi poate fi calificată drept o „mare iluzie“. Una dintre aceste iluzii este orbirea din neatenţie.

Ştiţi momentele haioase, dar şi stranii când îţi cauţi cheile şi nu le vezi, deşi ele sunt în faţa ta (aşa numita orbire din neatenţie)… Dintr-un motiv sau altul, în asemenea situaţii creierul nostru nu mai decodifică acea informaţie.

Un exemplu edificator este cazul unei companii de asigurări care analiza o problemă specială apărută într-un stat din America. Piloţii de avioane uşoare care aveau probleme cu motorul încercau să aterizeze pe cea mai apropiată autostradă pe care o puteau găsi şi care era relativ liberă. Unul din lucrurile care se petreceau mereu era că, odată ce aterizau şi încetineau, rareori păstrau suficientă inerţie pentru a ieşi complet de pe şosea (probabil erau prea fericiţi că rămăseseră în viaţă), aşa că se întâmpla destul de frecvent ca şoferii maşinilor care rulau pe autostradă să se izbească de avion.

Întrebaţi de poliţie, aceştia declarau, aproape întotdeauna, că nu văzuseră avionul. Acum conduceau maşina şi în clipa următoare se loveau de ceva. De ce nu-l vedeau? Pentru că ultimul lucru pe care un şofer se aştepta să-l întâlnească pe autostradă era un avion. Astfel că nu-l vedea niciodată. Deşi imaginea lui apărea pe retină, creierul n-o decodifica.

Noi ne-am obişnuit să vedem lumea doar într-un singur mod şi avem doar un set foarte limitat de reguli pe care le folosim pentru a interpreta realitatea înconjurătoare; nu suntem, cel mai adesea, capabili să vedem şi altceva, pentru că nu avem cu ce să facem conexiunea, nu avem experienţa necesară şi atunci creierul elimină acea informaţie. Toată lumea ştie de clarvăzători. Ce se petrece în cazul lor? Ei văd o parcelă de realitate care există, dar pe care noi n-o putem decodifica. Prin interpretarea noastră foarte restrictivă eliminăm foarte multă informaţie pe care o primim din lumea înconjurătoare.

Toate căile spirituale ale umanităţii au vestit acest adevăr: lumea este o iluzie. Iată că începe şi ştiinţa să realizeze acest fapt, mai ales că de la 1925 încoace, de când cu descoperirile fizicii cuantice, ne-am desprins cumva de mecanicitatea viziunii newtoniene. Aşadar lumea pare mai degrabă un fel de proiecţie holografică a minţii noastre.

Este atât de uşor să păcăleşti mintea, să vadă realitatea în felul în care nu este…

Iată de pildă imagini desenate pe trotuarul plat, pe care mintea le citeşte, însă le interpretează ca fiind tridimensionale.

Fizica cuantică, vidul şi cât percepem noi din realitate

Dacă am lua un atom şi i-am expansiona nucleul la dimensiunea soarelui, iar electronul l-am expansiona la dimensiunea planetei noastre, spaţiul dintre nucleu şi electron ar fi mult mai mare decât spaţiul dintre Soare şi Pământ. Dacă am avea nişte lentile cuantice şi

ne-am uita atunci la ce este realitatea, am vedea VID. Şi foarte rar, din când în când, la distanţe enorme, câte o particulă care nici nu este materie, ci doar un impuls de energie sau o condensare momentană a unui câmp de energie, doar ceva mai condensat decât energia vidului. Restul? …este GOL. De altfel calculele care s-au făcut precizează: atomii sunt în proporţie de 99,9999% spaţiu vid. Este incredibil.

Dacă înţelegem cât de gol este universul şi cât de puţină materie există, o să ne dăm seama că nu e chiar atât de greu să modificăm realitatea. Dacă am comasa doar acele particule care sunt între spaţiile enorme de vid, dacă din întregul univers am lua tot ce pare material şi am comprima, cu greu s-ar umple un stadion de fotbal. Atâta materie este în univers. Nimic mai mult. Şi dacă e aşa de puţină în întregul univers, atunci cam câtă materie ar fi pe Pământ?

Un vârf de ac? Un vârf de ac e mult! Materia este într-o proporţie microscopică. Restul e vid. VID.

Dar s-a demonstrat că într-un 1 cm cub de vid există mai multă energie decât în toată aparenta materie din întregul univers cunoscut. Aşadar încă o dovadă că materia este mai mult o aparenţă, o iluzie. Universul este energie şi informaţie. Suntem scufundaţi într-un ocean de energie şi informaţii. S-a făcut o estimare a cantităţii de informaţie pe care o captăm şi s-a ajuns la concluzia că primim 400 de miliarde de biţi de informaţie pe secundă. Cu toate acestea prin conştiinţa noastră trec doar vreo 2000 de biţi de informaţie. Cu restul ce face? Elimină, elimină, elimină, elimină.

Spre exemplu, acum citeşti şi nu eşti foarte conştient de faptul că stai sprijinit cu spatele de spătar sau că pantoful te strânge; neglijăm asemenea detalii care ţin de cele 400 de miliarde de biţi de informaţie pe care creierul le elimină.

S-a constatat că din întreaga realitate percepem doar 0,0000005%. Atâta vedem şi înregistrăm prin simţurile noastre. Şi atunci să ne mai certăm între noi că: „n-ai văzut, nu ţi-am zis să faci lucrul ăla“? Păi, ea sau el a văzut altă porţiune din  cei 0,0000005%. De aceea nu ai cum să judeci. Dacă noi vedem atât de puţin din Realitate la un moment dat, erorile pot fi majore. De percepţie. Chiar şi numai deplasarea dintr-o emisferă cerebrală în alta am văzut (în prima parte a acestui articol din numărul anterior) ce percepţii complet diferite determină. 

Programe cu care ne-am obişnuit să decodificăm realitatea

Există un ansamblu de programe pe care le avem, iar acestea sunt şi în subconştient, şi la nivelul minţii conştiente, sunt şi în structură, şi în gene. Multe dintre ele ne-au fost inoculate gradat – de educaţie, de tradiţie, de religie, de familie, de tot ceea ce este în jurul nostru. Aceste programe ne-au obişnuit să decodificăm realitatea doar într-un anume fel.

Dacă ne-am izola undeva în munţi alături de un sfânt sau de un mare maestru yoghin, sufit, budist, sau de orice alt tip şi am rămâne în prezenţa lui o lună, două, trei, patru, am începe să vedem realitatea în mod diferit faţă de ceea ce ştim acum. De ce? Pentru că în prezenţa lui se vor înlocui programele pe care le avem şi vom începe gradat să decodificăm lumea în mod diferit.

Când trece prin procesul de decodificare, corpul energetic devine imaginea holografică pe care o vedem ca o fiinţă umană. Însă noi existăm în acestă formă materială doar după ce am trecut prin acel proces de descifrare.

Michael Talbot în cartea sa Universul holografic spune o poveste atât de extraordinară, încât merită să fie amintită. El a luat parte la o petrecere dată de tatăl lui, la care a fost invitat un hipnotizator de divertisment să facă scamatorii pentru invitaţi. La un moment dat hipnotizatorul îi spune unui tip pe nume Tom: „Când te trezesc, nu vei mai putea să-ţi vezi fata în încăpere.“ Iar în acel moment hipnotizatorul a pus-o pe fata lui să stea exact în faţa tatălui ei, care însă privea prin ea. Îl aduce apoi în stare de trezire din transă (sau aşa părea), şi-l întreabă: „Tom, îţi vezi fiica?“ Tom priveşte în jur, „Nu, n-o văd.“ Ea chicoteşte, el nu o aude. Hipnotizatorul se aşează în spatele fetei, cu ceva în mână, şi-i spune acestuia: „Am ceva în mână, Tom. Ce am?“ Tom îl priveşte uimit fiindcă pentru el era atât de evident ce avea în mână: „Ţii în mână un ceas.“ „Pe ceas e o inscripţie, Tom. Poţi s-o citeşti, te rog?“ Tom s-a aplecat în faţă şi a citit inscripţia, deşi fiica lui stătea între el şi ceas.

Dacă ne raportăm la această poveste, cu şi din perspectiva emisferei stângi, am spune: „Asa ceva este imposibil!“ Bineînţeles că din perspectiva emisferei stângi nu este posibil, dar când realizezi care este natura realităţii e posibil. De ce? Pentru că fiica lui este o construcţie energetică la acel nivel, iar dacă tatăl ei nu decodifică câmpul ei energetic într-o reprezentare holografică în care să-şi recunoască fata, ea nu va exista în realitatea lui. Restul din încăpere va exista pentru că el decodifică restul, dar hipnotizatorul i-a implantat în creier credinţa că fata lui nu se află în cameră şi creierul sau nu poate decodifica acel câmp. Ea nu intră în realitatea holografică, nu ocupă ceea ce numim „spaţiu“, aşa că el va putea vedea ce se află în spatele femeii, pentru că în realitatea lui ea nu este acolo, în acea gamă de frecvenţă pe care o numim „lumea materială“. 

Câţi oameni, atâtea holograme

Credem că lumea este materială pentru că e solidă; nu putem trece printr-un perete etc. Dar materia nu are cum să fie solidă, pentru că este alcătuită din atomi, iar atomii nu au soliditate. Cum poate un atom fără soliditate să alcătuiască această lume solidă? Nu poate. Şi nici nu o face. Nu există lume materială pe care s-o alcătuiască. Atomii fac parte din procesul de decodificare care transformă câmpurile şi informaţia vibraţională în forme holografice pentru creierul şi mintea noastră.

Şi asta este ceea ce facem noi: luăm informaţie vibraţională şi o decodificăm într-o lume holografică ce pare a fi în exteriorul nostru. În stare decodificată, lumea apare aşa cum o vedem (sau aşa cum pare că o vedem); altfel sunt doar câmpuri vibraţionale energetice. Trăim de fapt ca într-un joc virtual foarte sofisticat al realităţii. Când ştim ne putem bucura de acest fapt şi să ne simţim bine. Putem chiar interveni în acest joc într-un mod interactiv, creator.

Dacă nu ştim cum funcţionează, putem deveni robi ai acestui joc şi asta am şi devenit mulţi dintre noi.

Iată că atunci când ieşim din programul pe care îl avem acum şi ne mutăm într-o altă zonă şi reuşim să decodificăm altfel realitatea, e ca şi cum am schimba softul. Avem acelaşi computer, schimbăm softul şi ce se petrece? – apare altceva pe ecran. Ne jucăm altfel cu programul acela. Suntem deci structuri holografice.

Acest adevăr este cel mai bine pus în evidenţă de oamenii care suferă de sindromul personalităţii multiple…  Pe lângă faptul că au modele diferite ale undelor cerebrale, subpersonalităţile unui multiplu, din punct de vedere psihologic sunt puternic separate între ele. Fiecare are propriul scris, gen proclamat, suport cultural şi rasial, talente artistice, limbi fluente şi IQ. 

Totul este conştiinţă

Însă şi mai demne de remarcat sunt schimbările biologice care au loc în corpul unui multiplu când comută personalităţile. Frecvent, o boală a unei personalităţi va dispărea când apare altă personalitate. Alergii, cicatrici, semne de arsuri, chisturi şi chiar atributul de dreptaci sau stângaci, toate acestea pot varia, apărea sau dispărea de la o personalitate la alta. Acuitatea vizuală poate diferi, iar unii multiplii trebuie să aibă două sau mai multe perechi de ochelari pentru acomodarea la personalităţile alternante. O personalitate poate fi insensibilă la culori şi alta nu, şi chiar culoarea ochilor se poate schimba.

Prin schimbarea personalităţilor, un multiplu care este beat poate deveni instantaneu treaz. Există cazuri de femei care au două sau trei cicluri în fiecare lună, pentru că fiecare din subpersonalităţi are ciclul ei propriu. Boli considerate dificile sau chiar incurabile cum ar fi diabetul sau anumite forme de cancer dispar INSTANTANEU atunci când se instalează una din personalităţi care nu ştie de acea boală. Multiplii tind să se vindece mai repede decât indivizii normali. Există, de exemplu, în arhivă câteva cazuri cu arsuri de gradul trei care s-au vindecat cu rapiditate extraordinară.

Ce modalităţi necunoscute de influenţă face capabilă mintea unui multiplu să suspende efectele alcoolului şi a altor droguri în sânge ori să facă diabetul să se manifeste sau nu? În acest moment nu ştim şi trebuie să ne consolăm cu un fapt simplu. După ce un multiplu trece prin terapie şi, într-un fel, devine din nou întreg, el încă poate să facă aceste schimbări la dorinţă. Aceasta sugerează că undeva în psihicul nostru, toţi avem capacitatea de a controla aceste lucruri. Şi încă nu este tot ce putem face…

Ce suntem noi? Pur şi simplu trebuie să ajungem să fim de acord cu învăţăturile căilor spirituale care afirmă că TOTUL ESTE CONŞTIINŢĂ. Iar noi facem parte din această conştiinţă.

Pentru a ajunge să trăim pe deplin acest adevăr merită să înţelegem si apoi să recurgem la anumite metode eficiente care să ne ofere disponibilitatea şi posibilitatea să schimbăm, atunci când dorim, programele cu care decodificăm realitatea, pentru a aduce astfel în viaţa noastră schimbări benefice, împlinitoare şi chiar iluminatoare. 

Subconştient – conştient 

Aşa cum am văzut, suntem conştienţi doar de 0,0000005%  din realitatea înconjurătoare. Ce înseamnă atunci restul de 9,9999995%? Este subconştient. Şi doar 0,0000005% este partea conştientă.

Astfel am dat şi cea mai simplă definiţie a subconştientului. El conţine totul: cunoştinţe, valori, abilităţi psihice, idei, inspiraţii, instincte de supravieţuire, puteri latente, amintiri din viaţa aceasta şi din vieţile trecute şi orice altceva care te defineşte. Absolut totul, cunoaştere, acces la realităţi multidimensionale, totul se află în subconştient.

Evident că proporţia aceasta între subconştient şi conştient nu este fixă. Cunoaşterea, experienţele spirituale etc, schimbă în mod continuu această proporţie. Şi chiar dezvoltarea creierului şi schimbarea gradată a structurii ADN-ului  vor pregăti noile generaţii pentru o extindere considerabilă a zonei conştiente în domeniul subconştient. Astfel oamenii vor deveni din ce în ce mai conştienţi de o realitate din ce în ce mai vastă.

Pe măsură ce în meditaţie avem acces la realităţi din ce în ce mai vaste, se subţiază zona subconştientului şi conştientul pătrunde în zone care înainte erau necunoscute. În subconştient se află toate programele cu care decodificăm realitatea. Programe care, aşa cum am amintit, sunt inoculate de tradiţii, prejudecăţi ş.a.m.d şi nu în ultimul rând de mass-media. Pentru că mass-media şi puternicii lumii au tendinţa de a repeta la infinit aceeaşi versiune a realităţii. Şi dacă repeţi mereu aceeaşi versiune a realităţii toţi convenim să vedem la fel lumea. Cum? Ca la ştiri.

Este necesar mai mult ca oricând să ne străduim să înlocuim gradat aceste programe subconştiente eronate şi limitatoare. În felul aceste noi practic schimbăm paradigma, schimbăm realitatea şi obţinem starea de libertate. Putem trezi toate capacităţile interioare, unele cu adevărat dumnezeieşti, de care dispunem şi putem să decodificăm realităţi mult mai vaste ale conştiinţei Universale. 

Cum reprogramăm subconştientul?

Putem folosi tot ce ştim:

• Puterea gândului, deoarece gândul este o energie pură, o energie care structurează (universul a fost creat ca urmare a unui Gând, Gândul Lui Dumnezeu)

• Puterea cuvântului rostit ce este o “prelungire“, o manifestare în lumea concretă a puterii gândului.

• Puterea vizualizării creatoare. Cuvântul sau gândul şi vizualizarea scopului, a modificărilor pe care le facem, ţin de cele două emisfere. Vizualizarea o facem cu emisfera dreaptă, iar folosirea cuvântului, verbalizarea, sugestia cu emisfera stângă. Dacă le realizăm pe amândouă, dacă repetăm şi iar repetăm anumite sugestii benefice dar totodată şi vizualizăm scopul pe care îl avem, integrăm astfel ambele emisfere, iar eficienţa noastră capătă o nouă dimensiune realizatoare.

• Puterea intenţiei benefice. Intenţia este o energie pe care oamenii de ştiinţă contemporani au reuşit să o pună foarte bine în evidenţă. Intenţia reprezintă un „plan deliberat de a face o anumită acţiune, care va duce la un rezultat dorit“, spre deosebire de o dorinţă, care înseamnă simpla concentrare pe un rezultat, fără un plan pentru realizarea ei. „Proiectarea conştienţei, cu scop şi eficienţă, către un anumit obiect sau rezultat“ implică gând direcţionat, voinţă, dorinţă…“.

Cercetătorii au descoperit astfel că pentru a influenţa materia fizică gândul trebuie să fie foarte motivat şi bine ţintit. 

Ce împiedică reprogramarea subconştientului

Cuvântul şi imaginea asociată cu un cuvânt sunt de fapt tot gânduri. Dar gândul este cumva dincolo de cuvânt şi de imagine. Un gând se poate disocia după ce a apărut şi interpreta ca imagine sau ca verbalizare, ca discurs interior. Din acest punct de vedere este esenţială puterea gândului. Dar ce ne-ar ajuta să programăm mai direct subconştientul? Trebuie să ştim întâi factorii care împiedică reprogramarea eficientă.

Discursul interior este vorbăria interioară permanentă din mintea noastră, de care ne este foarte greu să scăpăm chiar şi în meditaţie. Este discursul emisferei stângi. De ce ar fi o problemă? Emisfera stângă are gânduri distructive. Au fost cazuri în care datorită unor afecţiuni grave, unor oameni li s-a extirpat complet emisfera stângă, ca să poată trăi. Şi se poate trăi şi cu o singura emisferă. Aşa cum poţi trăi şi cu un singur rinichi.

Interesant însă, este că acei oameni care rămâneau doar cu emisfera dreaptă nu mai puteau gândi negativ. Desigur, trebuia să se adapteze pentru că li se schimbase un pic realitatea; chiar dacă reuşeau să vorbească, să vadă, ei aveau totuşi nevoie să restructureze anumite mecanisme ale mentalului pentru a interpreta lumea. În schimb în cazul persoanelor cărora le-a fost extirpată emisfera dreaptă şi care au rămas doar cu emisfera stângă, pentru aceştia nu s-a schimbat aproape nimic în modul în care percepeau realitatea. Asta demonstrează cât de izolaţi suntem în emisfera stângă.

Ce se petrece cu discursul interior? Acea vorbire lăuntrică înseamnă de fapt mentalizare. Probabil că aţi făcut experienţa, când pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp aţi mentalizat diferite lucruri după ce aţi citit şi aţi văzut cartea/filmul Secretul sau altele de acelaşi gen şi aţi zis – gata! acum mă apuc şi schimb realitatea, îmi schimb viaţa. Dar problema care apare adesea este faptul că – cei mai mulţi oameni, cum află de legile mentalului se gândesc imediat la ideea foarte tentantă “ – Hai să fac mai mulţi bani!“ Probabil că unii se îndreaptă şi către alte aspecte pentru a le transforma în bine cum ar fi zona emoţională, sau cea a relaţiilor de cuplu, dar majoritatea se orientează către bani. Doar că atunci când încerci să schimbi realitatea şi să aduci către tine mai mulţi bani sunt numeroase legi pe care trebuie să le înţelegi ca să nu interferezi cu ele şi să le adaptezi. Şi apoi ne întrebăm miraţi: „De ce, dacă am văzut filmul Secretul, am dat atâţia bani pe o mulţime de cărţi şi am văzut şi “am înţeles“ foarte bine cum se face mentalizarea şi cum trebuie gândit, iată că fac mentalizări de o lună, de un an, de cinci şi nimic?“ E o întrebare care îi frământă pe cei ce au eşuat sistematic.

Ideea esenţială pe care e important să o reţinem este aceasta:

Atragem în viaţa noastră nu ceea ce vrem, ci ceea ce suntem... 

De aceea înţelegerea adevărului despre felul cum funcţionează creierul nostru ne dă o mare putere de transformare. Trebuie să înţelegem cum stau lucrurile în profunzime ca să începem gradat să aducem modificări reale în viaţa noastră.

Dacă folosim, de exemplu, 5-10 minute din zi pentru a vizualiza ceea ce ne-am propus să atragem în viaţa noastră, dar în  discursul nostru interior măcinăm gânduri negative, pesimiste pentru restul zilei, atunci vom distruge efectul celor 10 minute de gândire pozitivă. Să spunem că mentalizăm bani şi o facem cu destulă consecvenţă, dar într-o zi suntem într-un magazin şi vrem să achităm un obiect, scoatem portofelul şi observăm că banii nu ne ajung… Sentimentul de lipsă şi frustrare pe care îl avem în acel moment poate deveni o contrasugestie fantastică. Cu atât mai mult dacă în drum spre casă suntem obsedaţi de remarci negative cu privire la această situaţie. Este o măcinare continuă care distruge efortul anterior.

De aceea într-un proces autentic de transformare atunci când suntem dornici să facem un salt de conştiinţă trebuie să fim foarte atenţi la contrasugestiile interioare negative care riscă să apară din clipă în clipă. Totul ţine de consecvenţă.  Dacă 16 ore pe zi avem un discurs interior predominat distructiv care se derulează inconştient şi mentalizăm pozitiv doar 10 minute azi, timp de o săptămână, cei mai consecvenţi poate o lună, de ce să ne mirăm că n-a apărut nimic?! Au fost, într-adevăr 10 minute de mentalizare pozitivă pe zi, dar au avut de luptat cu 16 ore de gândire negativă pe de o parte şi cu toată gândirea greşită din trecut pe de altă parte.

Consecvenţa este foarte importantă aici. Utilizăm perseverent mentalizarea şi ne străduim în acelaşi timp să înţelegem mecanismele.“ Ia să văd, ce am făcut, de ce nu funcţionează pentru mine? Iată că am un gând acolo insidios care e întotdeauna prezent. Bun, să urmăresc să-l contrabalansez printr-un gând opus, printr-o altă atitudine.“ Aşa trebuie să ne reajustăm permanent atitudinea şi să ne corectăm constant metoda de lucru.

Important este şi faptul că noi căutăm să reprogramăm nu doar mintea conştientă, ci şi subconştientul. Dar cum? Dacă ne întoarcem acasă de la magazinul unde am descoperit că nu ne ajung banii şi vrem să facem o meditaţie de mentalizare de 10 minute, la ce poate folosi aceasta când suntem într-o stare de contracţie interioară? Într-un moment ca acela nu voi putea accesa subconştientul, sunt blocat în conştient şi nu am cum să reprogramez subconştientul cu o asemenea stare. 

Şi atunci sunt necesare două condiţii;

• echilibrarea emisferelor cerebrale, pentru că în general stresul, problemele de servici, de familie, felul de a trăi şi de a gândi al lumii actuale ne blochează în cea stângă. Şi atunci trebuie să dăm putere şi părţii drepte, să obţinem echilibrul, să avem o viziune de ansamblu. Să pătrundem cumva şi în domeniul invizibilului, să integrăm lumea ca un tot. Echilibrarea emisferelor este cheia eficienţei şi puterii.

• obţinerea unei stări de hiper-sugestibilitate. Există o stare a creierului care este hipersugestibilă. Odată ce o atingem, orice sugestie are tendinţa de a se implementa ca o mânuşă. Starea aceasta ne este necesară, altfel sugestiile ricoşează.

Îndeplinirea ambelor condiţii este esenţială pentru o reprogramare benefică şi eficientă a subconştientului. De altfel chiar în această direcţie am realizat o muncă de cercetare pe o perioadă de mai bine de 6 ani, în care mi-am folosit atât cunoştinţele tehnice şi ştiinţifice, dar şi experienţele spirituale pe care am avut şansa să le trăiesc încă de la vârsta de 12 ani. Am căutat soluţii eficiente pentru a obţine atât o echilibrare profundă a emisferelor cerebrale cât şi deschiderea unei porţi directe către subconştient. Şi m-a preocupat foarte mult şi găsirea unei modalităţi de a realiza o protecţie spirituală în acest demers, astfel încât atunci când ajungem să creem starea de hipersugestibilitate să nu se poată implementa decât idei pozitive, stenice, optimiste în subconştient. Aşa am ajuns să creez programele audio Perfect Mind de stimulare cerebrală. Aceste programe audio integrează prin suprapunere foarte mulţi factori, este o muncă laborioasă. Dar în principal putem spune că induc anumite stări superioare de conştiinţă şi cu ajutorul lor putem avea acces la dimensiuni mai vaste ale universului nostru interior. Realizăm stimulări ale creierului în diferite benzi de frecvenţă, dar ceea ce este important pentru noi este utilizarea unui anumit domeniu de frecvenţe în care se poate accesa subconştientul.

În momentul în care creierul ajunge în acest domeniu el devine hipersugestibil. Aceasta înseamnă că sugestiile pe care le primim în această stare au tendinţa de a se implementa, de a deveni stabile, de a înlocui practic vechile programe din subconştient. În cei 6 ani de când am aplicat ceea ce cunosc, am realizat o mulţime de teste în cadrul Perfect Mind până să finalizăm primul cd audio. O serie de teste au fost realizate pe diverse loturi de oameni, dar cele mai multe testări (de ordinul sutelor) le-am realizat chiar pe mine însumi, pentru a putea să simt direct efectele frecvenţelor, sunetelor sau a sugestiilor folosite şi pentru a putea astfel să ajustez parametrii implicaţi în aceste programe. Şi pot să mărturisesc că în unele momente, atunci când pătrundeam în anumite frecvenţe din acest domeniu, sugestiile pe care le primeam prin intermediul programului audio (sugestii ce se derulează circular pentru a influenţa astfel ambele emisfere) păreau uneori aproape materiale, aveam senzaţia că pot să le ating. Nu îmi mişcam trupul, pentru că în general în starea aceasta ai o conştiinţă foarte vagă a corpului, în comparaţie cu starea domeniului alfa în care te simţi aproape ca în starea de veghe doar că eşti mult mai relaxat. Însă acest domeniu de frecvenţe, specific în general perioadei de somn cu vise, nu mai poţi avea control conştient asupra corpului; atunci apărea uneori senzaţia interioară că sugestia devenea ceva solid, de parcă o turna cineva în mine; aceasta este starea care se simte atunci când vechile programe greşite din subconştient pot fi înlocuite cu altele noi. Dar este o stare pe care nu o atingi întotdeauna. Este nevoie de răbdare, consecvenţă şi dorinţa vie de a-ţi atinge potenţialul tău maxim, ca să trezeşti la viaţă comorile pe care Dumnezeu le-a pus în sufletul tău.de Cristi Alexandru sursa-Yoga Magazin

vezi si: http:SUCCES-O TEHNICĂ CHEIE PENTRU MEDITAŢIE