CEAIUL DE GHIMBIR - UN TRATAMENT NATURAL PENTRU FIECARE!

Un vechi proverb indian spune: "Orice calitate buna este continuta in ghimbir". Este folosit din vremuri stravechi pentru tratarea diverselor probleme.

Se fac referinte la el in sistemul medical ayurvedic ca vishwabhesaj, medicamentul universal. Confucius scria ca nu manca niciodata fara ghimbir; medicul imparatilor Claudius si Nero utiliza ghimbirul pentru calmarea bolilor de stomac; era laudat in faimosul De Material Medica in 77 inainte de Hristos pentru capacitatea sa de a "incalzi si muia stomacul". In Japonia a fost utilizat in mod traditional pentru dureri de coloana si articulatii; in Filipine este folosit pentru vindecarea durerilor de cap; chinezii il foloseau contra durerilor de dinti si a mahmurelii, iar in Brazilia, Sudan si Papua-Noua Guinee era folosit pentru tratarea artritelor.

Contine peste 470 de compusi identificati

De ce a fost venerat ghimbirul timp de mii de ani in culturi din lumea intreaga, ca planta cea mai profunda dintre plantele vindecatoare? Care este acel ingredient cu gust intepator care a facut ca efectiv milioane de oameni sa-l cultive si sa-l consume pentru nenumarate probleme medicale? Raspunsul este simplu: nimeni nu stie. Si nici nu pare ca inteligenta umana va putea vreodata sa inteleaga pe deplin modul de actiune al ghimbirului. Sigur, veti spune ca trebuie sa fie un ingredient special in ghimbir care sa iasa in evidenta. Va raspundem ca stiinta moderna a studiat aceasta planta timp de decenii si a identificat pana acum peste 470 de constituenti, dintre care unii, la randul lor au constituit subiect a mii de studii stiintifice.

Ghimbirul are, dupa cate se stie la ora actuala, aproape 500 de compusi identificati, multi cu activitati biologice cunoscute, actionand in mod complementar pentru a produce beneficii biologice profunde. Fiecare compus are un anume efect, fie influentand o anumita enzima sau proteina, fie sprijinind activitatea altor compusi.
* priveaza celulele de cancer prostatic de combustibilul lor de crestere;
* inhiba crearea prostaglandinei PGE2 care produce efecte anti-febra puternice;
* echilibreaza producerea de prostaglandine inflamatorii PGE3 si PG12, care regleaza productia de compusi care dilata arterele;
* restabileste in mod sigur functionarea sanatoasa a trombocitelorprin inhibarea formarii unui grup numit tromboxan (probabil principalul motiv pentru care oamenii iau aspirina);
* reduce prostaglandinele care sensibilizeaza receptorii durerii din terminatiile nervoase, demonstrand efecte puternic analgezice;
* are efecte importante anti-ulcer comparabile cu ale multora dintre medicamentele eliberate pe baza de reteta;
* contine melatonina, care regleaza ritmurile circadiene ale organismului si stimuleaza astfel activitatea corpului si somnul;
* in total, planta are de 180 de ori mai multe enzime pentru digestia proteinelor decat legendara papaya.

Aceasta este maretia plantei si cea mai clara ilustrare a cat de mult difera abordarea traditionala pe baza de plante fata de "moda" de acum a medicamentelor de sinteza. Poate ca ar trebui sa ne amintim cuvintele lui Hipocrate, cel mai vestit medic al lumii occidentale, care a spus ca trebuie ca medicamentul sa ne fie hrana, iar hrana sa ne fie medicament.
Chinezii considera ghimbirul drept unul dintre cele cinci ingrediente principale in dietoterapie, alaturi de otetul de orez, vinul de orez, sare si miere. In medicina si estetica, ghimbirul este folosit datorita actiunilor sale stimulente, tonice si energizante. Este util persoanelor cu circulatie periferica deficitara. Prin stimularea metabolismului, aceasta planta ajuta la eliminarea toxinelor, precum si la intensificarea arderii grasimilor. Ghimbirul este util persoanelor deprimate, fara pofta de viata, lente, letargice, aducand tonus, energie si optimism.

Ghimbirul este recomandat ca adjuvant in tratamentul a numeroase afectiuni: sensibilitate la frig, dureri de gat, guturai, astm, gripa in faza incipienta, reumatism, rau de masina, rau de miscare, rau de inaltime, senzatie de voma persistenta, tulburari de apetit, digestie dificila, indigestie, gastrita hipoacida, astenie fizica si psihica, convalescenta, balonare, frigiditate.

Actiune si beneficii
Ghimbirul contine ulei volatil (predominen tzingiberol) si compusi fenolici (gingeroli). Are efect antiemetic si antivertiginos, inhiband zona chemoreceptoare declansatoare a vomei si centrul vomei. La nivelul aparatului digestiv este coleretic si colecistochinetic, favorizand secretia bilei si motilitatea vezicii biliare. Printre proprietatile ghimbirului se mai numara:
Un foarte bun stimulent stomahic, cu actiune benefica asupra cavitatii gastrice; Calmant in durerile abdominale, ajuta digestia, elimina gazele, da pofta de mancare, neutralizeaza toxinele; Este revigorant, vasodilatator, are efect de linistire si creeaza echilibrare; Stimuleaza atractia fizica si memoria;

La nivelul aparatului genital are actiune benefica asupra fertilitatii, creste volumul spermei si amelioreaza motilitatea spermatozoizilor. Este deosebit de benefic in caz de rau de miscare (masina, tren, avion, etc.) si greturi de diverse etiologii.
Ghimbirul este folosit in alimentatie drept condiment picant pentru aromatizarea mancarurilor si bauturilor. Da o aroma placuta ceaiului, fructelor, conopidei, guliilor si boabelor din pastai. Chiar mai mult decat usturoiul, planta are calitatea de a atenua mirosul specific al preparatelor din carne de oaie, miel, scoici sau peste.

Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal pentru inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.

Modaitati de utilizare
Ceaiul de ghimbir - se pun la fiert 250-300 ml apa. Dupa ce da in clocot, se adauga 10 g ghimbir proaspat taiat feliute, continuand fierberea pe foc mic inca 10 minute. Se poate indulci cu miere si se beau 2-3 cani de ceai fierbinte pe zi. Tinctura - o lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa, de 3-4 ori/zi. Capsule cu extract de ghimbir - se pot lua 2- 3 capsule/zi cu un pahar de apa (dimineata si seara) in timpul mesei.

Indicatii terapeutice
Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii. In caz de tuse, stoarceti o radacina de planta si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte. Beti cate 1-2 cani pe zi pana la disparitia tusei. Dupa o masa copioasa, infuzia de ghimbir este ideala si ajuta la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.

In China, remediul este cunoscut de peste 3.000 ani ca antiastmatic, folosindu-se suc de ghimbir si morcovi. In caz de astm , se combina parti egale de ghimbir si morcovi (radacinile trebuie rase si apoi stoarcem sucul). Se administreaza cate doua lingurite inainte de fiecare masa, in combinatie cu ceaiul de ghimbir. In functie de cantitatea consumata, planta poate avea efect constipant sau laxativ.

Daca se mananca mai mult de 10 g de ghimbir in timpul mesei, are efect constipant, in timp ce o cantitate mai mica este laxativa. In caz de greata sau indigestie se tine sub limba o bucatica de radacina de ghimbir sau se mananca 2-3 bucatele de tulpina de ghimbir proaspat. Senzatia de greata si voma va disparea imediat. In caz de sughit rebel, o cana de suc din aceasta planta poate fi utila. 0.5 - 1.5 g de praf de radacina de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, inainte de masa, inlatura durerile de cap de natura nevralgica si spastica, greturile si voma (la femeile insarcinate), trateaza bronsita si astmul bronsic.

Ghimbirul este sudorific, inducand si o senzatie puternica de incalzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant. Este util in caz de astenie, fatigabilitate sexuala, impotenta, frigiditate. Aplicat pe piele, ghimbirul mareste rezistenta la frig. Se recomanda extern in: reumatism, poliartrita reumatoida - frictiuni; dureri in gat - gargara cu tinctura diluata; sensibilitate la frig - frectii energice cu tinctura timp de cateva minute, dupa care se aplica un unguent.