Activarea celulelor prin chi kung-Ce ne mai limiteaza

Fiecare rasa,fiecare epoca,fiecare natiune,fiecare tara,fiecare clasa,fiecare profesie poseda un numar definit de pozitii si miscari care ii sunt proprii.Miscarile si pozitiile sau atitudinile,avand o mare importanta in planul fizic,controleaza modul sau de a gandi precum si sentimentele sale.Dar omul nu foloseste toate pozitiile si miscarile care ii sunt posibile.Fiecare adopta un anumit numar de posturi conform individualitatii sale.Astfel repertoriul pozitiilor si miscarilor fiecarui individ este foarte limitat. 

Caracterul miscarilor si atitudinilor fiecarei epoci,fiecarei rase si fiecarei clase este indisolubil legat de formele definite ale gandurilor si sentimentelor.Omul este incapabil sa schimbe natura gandurilor si sentimentelor sale atat timp cat nu si-a schimbat repertoriul pozitiilor si miscarilor.Natura gandurilor si a sentimentelor poate fi asociata cu pozitiile si miscarile fiintei respective si fiecare are un numar determinat....va continua,ptr a vedea cat suntem de limitati pana si-n miscari 

Activarea celulelor prin qi-kung 

În interiorul corpului existã un numãr imens de celule, deoarece corpul este format din celule. Din acest numãr imens de celule, doar un anumit procent este folosit. 

De exemplu, dacã o persoanã reuseste sã-si foloseascã zece la sutã din celulele creierului, atunci ea este foarte desteaptã. Majoritatea oamenilor ajung sã foloseascã maxim sapte sau opt la sutã din celulele creierului. Foarte putini oameni au ajuns de-a lungul timpului sã foloseascã douãzeci sau treizeci la sutã din celulele creierului, iar acestia au fost considerati ca fiind genii. 

Pentru persoanele bolnave de ficat analizele sunt modificate semnificativ numai în momentul în care celulele hepatice sunt afectate în numãr mare, functia de regenerare a celulelor hepatice fiind foare mare. 

Chiar si la persoanele care au rezectia a douã treimi din stomac, acesta mai este încã functional. 

In situatia în care unul dintre rinichi este extirpat, rinichiul care rãmâne este suficient pentru o functionare normalã. 

Scoaterea unui lob pulmonar (plãmânul drept are trei lobi, iar cel stâng doi) asigurã încã necesarul de oxigen al corpului. 

De aceea, în practica Qigong-ului se pune accent pe gãsirea metodelor de folosire a unui numãr cât mai mare din celulele corpului. Se urmãreste activarea în special a celulelor ce nu sunt folosite în mod normal. In acest mod vor fi activate puterile aflate în stare latentã, va fi obtinutã o bunã stare de sãnãtate. 

Se spune adesea: "Viata constã în miscare". Din acest motiv, foarte multi oameni aleargã în fiecare zi. Persoanele care au acest obicei nu s-au îmbolnãvit decât foarte rar de cancer. Pe de altã parte, persoanele care se antreneazã periodic, care sunt angrenate în activitãti sportive de performantã, devenind campioni la probele practicate, ar trebui sã aibã o sãnãtate foarte bunã. Deseori însã, dupã retragerea din sportul de performantã, unele din aceste persoane se îmbolnãvesc, uneori de afectiuni foarte grave. 

In mod normal, atâtia ani de antrenament, de miscare, ar trebui sã ducã la o sãnãtate excelentã. Problema este cã ei au exersat numai anumite portiuni ale corpului, în special grupele musculare, articulatiile, s.a.m.d. 

O bunã sãnãtate tine însã de folosirea celulelor din interiorul corpului, ce apartin sistemului imunitar, hormonal, circulator, s.a.m.d. Practica Qigong-ului duce tocmai la activarea nivelului micro, la folosirea celulelor, mai ales a celor pe care omul nu le foloseste altfel. In acest mod se atinge longevitatea, se descoperã puterile aflate în stare latentã, se întãreste corpul si sufletul. 

O altã modalitate de actiune importantã este aceea în care veti efectua miscãri si actiuni în sensul invers decât ati fost obisnuiti pânã atunci. 

De exemplu, dacã vã aplecati deseori cãtre în fatã, acum veti începe sã vã aplecati cãtre înapoi. Dacã sunteti dreptaci veti încerca sã folositi si mâna stângã pentru operatiuni curente. Obiceiul de a face "o sutã de pasi" dupã masã îl veti transforma în a merge cu spatele o distantã micã, dacã respirati pe ambele nãri veti încerca sã respirati când pe o narã, când pe cealaltã, s.a.m.d. 

Toate aceste actiuni au menirea de a vã ajuta sã folositi si alte portiuni ale corpului decât cele pe care le foloseati în mod obisnuit. In acest mod veti activa un numãr mai mare de celule. 

Un aspect ce meritã o atentie deosebitã este cel care tine de celulele creierului. Energia celulelor creierului îsi are sursa în mãduva coloanei si la jumãtatea distantei dintre rinichi (unde se aflã zona denumitã "poarta vietii" - Mingmen). In "Tratatul de medicinã internã al Impãratului Galben" (Huangdi Neijing) este prezentat mecanismul prin care "hrãnind" rinichii este stimulat creierul. 

In medicina traditionalã chinezã, creierul este prezentat ca fiind un ocean de mãduvã, întretinut de functionarea rinichilor. Din acest punct de vedere, activarea celulelor din zona "portii vietii" (Mingmen) permite producerea energiei ce hrãneste si întãreste rinichii. Rinichii sunt cei care guverneazã oasele si, de aceea, buna functionare a rinichilor va stimula si functionarea celulelor coloanei vertebrale. Pe de altã parte, atunci când energia aflatã la nivelul pãrtii inferioare a coloanei va creste, ea va urca spontan spre zona capului, a creierului, hrãnind toate celulele sale. 

Una dintre deosebirile dintre un practicant de Qigong si o persoanã ce nu exerseazã Qigong constã în gradul diferit de activare a celulelor. Pe de o parte, practicantul de Qigong are un numãr mai mare de celule active, iar pe de altã parte, pentru el gradul de închidere si deschidere la nivel celular este mult mai mare. 

 

In Qigong se întâlnesc diferite modalitãti de mentinere a palmelor (mudre), a picioarelor, a corpului în general. Fiecare posturã creeazã un anumit câmp, iar acest câmp duce la stimularea unor celule. 

Uneori se stimuleazã functia de închidere a celulelor, alteori cea de deschidere. Se întâlneste si situatia în care se activeazã atât functia de închidere cât si cea de deschidere. Din acest motiv se spune cã nu este bine sã exersezi toatã viata numai un anumit sistem de tehnici. Cu cât vei trece prin mai multe posturi, prin mai multe tehnici, cu atât vei activa o parte mai mare din celulele corpului, vei experimenta mai multe senzatii si trãiri, crescând si capacitatea de cunoastere. 

Experimentarea unui numãr crescut de tehnici nu se va face însã decât dupã ce ai depãsit perioada de început, dupã ce "ai trecut dincolo de poartã", ai obsevat "schimbãrile de suprafatã" si ai fost perseverent în exersarea sistemului initial de tehnici. 

Functia de închidere a celulelor este cea care permite absorbtia de energie la nivel celular, în timp ce functia de deschidere elibereazã energia din interiorul celulelor. 

Pentru ca functionarea celulelor sã fie cât mai bunã este necesar ca atât functia de închidere, cât si cea de deschidere sã fie foarte bune. 

In situatia în care este activã numai functia de deschidere (sau numai cea de închidere) a celulelor unui organ, dupã un interval foarte scurt de timp va surveni o afectiune. Atunci când organul despre care este vorba este foarte important, este posibilã pierderea cunostintei sau chiar decesul. 

De exemplu, în situatia în care o persoanã aflã o veste foarte bunã, se activeazã cu precãdere functia de deschidere a celulelor inimii. Bucuria este foarte mare, uneori apare si un râs exagerat, dar energia din inimã se scurge cãtre exterior cu o vitezã foarte mare si uneori inima se poate opri, nemaiavând suficientã energie pentru a bate. 

Retineti deci unul din principiile existente în practicile longevitãtii: 

"Evitã atât excesul cât si insuficienta, nu face nici prea mult, dar nici prea putin!" 

De exemplu, dacã o persoanã reuseste sã-si foloseascã zece la sutã din celulele creierului, atunci ea este foarte desteaptã. Majoritatea oamenilor ajung sã foloseascã maxim sapte sau opt la sutã din celulele creierului. Foarte putini oameni au ajuns de-a lungul timpului sã foloseascã douãzeci sau treizeci la sutã din celulele creierului, iar acestia au fost considerati ca fiind genii. 

Pentru persoanele bolnave de ficat analizele sunt modificate semnificativ numai în momentul în care celulele hepatice sunt afectate în numãr mare, functia de regenerare a celulelor hepatice fiind foare mare. 

Chiar si la persoanele care au rezectia a douã treimi din stomac, acesta mai este încã functional. 

In situatia în care unul dintre rinichi este extirpat, rinichiul care rãmâne este suficient pentru o functionare normalã. 

Scoaterea unui lob pulmonar (plãmânul drept are trei lobi, iar cel stâng doi) asigurã încã necesarul de oxigen al corpului. 

De aceea, în practica Qigong-ului se pune accent pe gãsirea metodelor de folosire a unui numãr cât mai mare din celulele corpului. Se urmãreste activarea în special a celulelor ce nu sunt folosite în mod normal. In acest mod vor fi activate puterile aflate în stare latentã, va fi obtinutã o bunã stare de sãnãtate. 

Se spune adesea: "Viata constã în miscare". Din acest motiv, foarte multi oameni aleargã în fiecare zi. Persoanele care au acest obicei nu s-au îmbolnãvit decât foarte rar de cancer. Pe de altã parte, persoanele care se antreneazã periodic, care sunt angrenate în activitãti sportive de performantã, devenind campioni la probele practicate, ar trebui sã aibã o sãnãtate foarte bunã. Deseori însã, dupã retragerea din sportul de performantã, unele din aceste persoane se îmbolnãvesc, uneori de afectiuni foarte grave. 

In mod normal, atâtia ani de antrenament, de miscare, ar trebui sã ducã la o sãnãtate excelentã. Problema este cã ei au exersat numai anumite portiuni ale corpului, în special grupele musculare, articulatiile, s.a.m.d. 

O bunã sãnãtate tine însã de folosirea celulelor din interiorul corpului, ce apartin sistemului imunitar, hormonal, circulator, s.a.m.d. Practica Qigong-ului duce tocmai la activarea nivelului micro, la folosirea celulelor, mai ales a celor pe care omul nu le foloseste altfel. In acest mod se atinge longevitatea, se descoperã puterile aflate în stare latentã, se întãreste corpul si sufletul. 

O altã modalitate deactiune importantã este aceea în care veti efectua miscãri si actiuni în sensul invers decât ati fost obisnuiti pânã atunci. 

De exemplu, dacã vã aplecati deseori cãtre în fatã, acum veti începe sã vã aplecati cãtre înapoi. Dacã sunteti dreptaci veti încerca sã folositi si mâna stângã pentru operatiuni curente. Obiceiul de aface "o sutã de pasi" dupã masã îl veti transforma în a merge cu spatele o distantã micã, dacã respirati pe ambele nãri veti încerca sã respirati când pe o narã, când pe cealaltã, s.a.m.d. 

Toate aceste actiuni au menirea de a vã ajuta sã folositi si alte portiuni ale corpului decât cele pe care le foloseati în mod obisnuit. In acest mod veti activa un numãr mai mare de celule. 

Un aspect ce meritã o atentie deosebitã este cel care tine de celulele creierului. Energia celulelor creierului îsi are sursa în mãduva coloanei si la jumãtatea distantei dintre rinichi (unde se aflã zona denumitã "poarta vietii" - Mingmen). In "Tratatul de medicinã internã al Impãratului Galben" (Huangdi Neijing) este prezentat mecanismul prin care "hrãnind" rinichii este stimulat creierul. 

In medicina traditionalã chinezã, creierul este prezentat ca fiind un ocean de mãduvã, întretinut de functionarea rinichilor. Din acest punct de vedere, activarea celulelor din zona "portii vietii" (Mingmen) permite producerea energiei ce hrãneste si întãreste rinichii. Rinichii sunt cei care guverneazã oasele si, de aceea, buna functionare a rinichilor va stimula si functionarea celulelor coloanei vertebrale. Pe de altã parte, atunci când energia aflatã la nivelul pãrtii inferioare a coloanei va creste, ea va urca spontan spre zona capului, a creierului, hrãnind toate celulele sale. 

Una dintre deosebirile dintre un practicant de Qigong si o persoanã ce nu exerseazã Qigong constã în gradul diferit de activare a celulelor. Pe de o parte, practicantul de Qigong are un numãr mai mare de celule active, iar pe de altã parte, pentru el gradul de închidere si deschidere la nivel celular este mult mai mare. 

In Qigong se întâlnesc diferite modalitãti de mentinere a palmelor (mudre), a picioarelor, a corpului în general. Fiecare posturã creeazã un anumit câmp, iar acest câmp duce la stimularea unor celule. 

Uneori se stimuleazã functia de închidere a celulelor, alteori cea de deschidere. Se întâlneste si situatia în care se activeazã atât functia de închidere cât si cea de deschidere. Din acest motiv se spune cã nu este bine sã exersezi toatã viata numai un anumit sistem de tehnici. Cu cât vei trece prin mai multe posturi, prin mai multe tehnici, cu atât vei activa o parte mai mare din celulele corpului, vei experimenta mai multe senzatii si trãiri, crescând si capacitatea de cunoastere. 

Experimentarea unui numãr crescut de tehnici nu se va face însã decât dupã ce ai depãsit perioada de început, dupã ce "ai trecut dincolo de poartã", ai obsevat "schimbãrile de suprafatã" si ai fost perseverent în exersarea sistemului initial de tehnici. 

Functia de închidere a celulelor este cea care permite absorbtia de energie la nivel celular, în timp ce functia de deschidere elibereazã energia din interiorul celulelor. 

Pentru ca functionarea celulelor sã fie cât mai bunã este necesar ca atât functia de închidere, cât si cea de deschidere sã fie foarte bune. 

In situatia în care este activã numai functia de deschidere (sau numai cea de închidere) a celulelor unui organ, dupã un interval foarte scurt de timp va surveni o afectiune. Atunci când organul despre care este vorba este foarte important, este posibilã pierderea cunostintei sau chiar decesul. 

De exemplu, în situatia în care o persoanã aflã o veste foarte bunã, se activeazã cu precãdere functia de deschidere a celulelor inimii. Bucuria este foarte mare, uneori apare si un râs exagerat, dar energia din inimã se scurge cãtre exterior cu o vitezã foarte mare si uneori inima se poate opri, nemaiavând suficientã energie pentru a bate. 

Retineti deci unul din principiile existente în practicile longevitãtii: 

"Evitã atât excesul cât si insuficienta, nu face nici prea mult. 

Efectele benefice ale ambelor sisteme 

Practicarea regulata a unuia dintre aceste sisteme de exercitii duce la efecte benefice asupra organismului.

sursa net