Cu toţii ştiţi cum să „vă amintiţi” pur şi simplu ceva. Foarte adesea spuneţi: „Ei bine, da. E foarte simplu să-ţi aminteşti în termeni generali. Însă amintirea se referă întotdeauna la ceva ce a trecut, la ceva din trecut, la ceva ce am făcut deja.” Nu este întotdeauna aşa. Uneori, ceea ce numiţi „premoniţie” poate fi numită într-un alt fel „amintire viitoare”. Ideea, aşa cum o vom discuta în această seară din timpul vostru, este să folosiţi mecanismul a ceea ce numiţi deja „amitire trecută” cu care sunteţi relativ familiarizaţi, să asociaţi acest mecanism cu ideea de proiecţie în viitor în felul următor: Alegeţi acum o idee, orice idee pentru ceva ce ştiţi că aţi făcut deja. Ar fi o sugestie bună, să spunem, să alegeţi ceva ce v-a plăcut, astfel încât să fiţi încântaţi de ea în loc să vă lamentaţi şi să apară ideea de vinovăţie. Am sugera să găsiţi ceva în trecutul vostru ce reprezintă o experienţă foarte plăcută. Evocaţi-o acum pur şi simplu aşa cum vă amintiţi de obicei orice altceva. Vă las un moment s-o faceţi.
Pe măsură ce vă amintiţi acest scenariu desfăşurându-l în minte, probabil că vă este foarte uşor să vă identificaţi cu el emoţional. Este foarte simplu să vă antrenaţi emoţiile din el deoarece, aşa cum spuneţi în realitatea voastră fizică liniară:
„Ei bine, da, bineînţeles pentru că am trăit deja experienţa asta aşa, tot ceea ce fac de fapt e să-mi amintesc experienţa cât pot de mult. Nicio mare chestie.”, după cum spuneţi. Dar ţineţi minte! Ţineţi minte! Ţineţi minte! Am discutat de multe ori cu voi ideea că amintirea, memoria este în realitate creată acum, în prezent. În realitate, nu vă amintiţi „trecutul” la propriu, ci creaţi o idee, creaţi o percepţie în prezent pe care o numiţi „o amintire din trecut”. Este o „aducere-aminte”, ca să spunem aşa, este o apreciere, este o percepţie în prezent, ca să spunem aşa, a unui alt Tu probabil, al unui alt aspect al fiinţei totale ce eşti. Din cauză că sunteţi fiinţe ce aţi creat familiaritate relativ la timpul liniar, unele dintre aceste aspecte ale sinelui tău sunt mai uşor asociate cu un „trecut”, alte aspecte ale sinelui tău prezent sunt mai uşor asociate cu un „viitor” sau o dimensiune alternativă, oriunde altundeva în afară de aici şi acum. Pentru ca să vă focalizaţi în această realitate anume, ca şi societate aţi creat după cum ştiţi, foarte multă separare pentru a izola anumite aspecte din fiinţa totală ce sunteţi ca în acest fel, acest aspect, această personalitate din această viaţă din ceea ce numiţi scenariul vostru curent, să aibă o focalizare doar pe sinele său limitat şi atât şi astfel să poată continua să fie acea persoană bine determinată, izolată şi locală şi să nu fie zăpăcită, cum spuneţi, de scurgeri, de scăpări din alte realităţi ce sunt trăite simultan.
Pe măsură ce vă amintiţi acest scenariu desfăşurându-l în minte, probabil că vă este foarte uşor să vă identificaţi cu el emoţional. Este foarte simplu să vă antrenaţi emoţiile din el deoarece, aşa cum spuneţi în realitatea voastră fizică liniară:
„Ei bine, da, bineînţeles pentru că am trăit deja experienţa asta aşa, tot ceea ce fac de fapt e să-mi amintesc experienţa cât pot de mult. Nicio mare chestie.”, după cum spuneţi. Dar ţineţi minte! Ţineţi minte! Ţineţi minte! Am discutat de multe ori cu voi ideea că amintirea, memoria este în realitate creată acum, în prezent. În realitate, nu vă amintiţi „trecutul” la propriu, ci creaţi o idee, creaţi o percepţie în prezent pe care o numiţi „o amintire din trecut”. Este o „aducere-aminte”, ca să spunem aşa, este o apreciere, este o percepţie în prezent, ca să spunem aşa, a unui alt Tu probabil, al unui alt aspect al fiinţei totale ce eşti. Din cauză că sunteţi fiinţe ce aţi creat familiaritate relativ la timpul liniar, unele dintre aceste aspecte ale sinelui tău sunt mai uşor asociate cu un „trecut”, alte aspecte ale sinelui tău prezent sunt mai uşor asociate cu un „viitor” sau o dimensiune alternativă, oriunde altundeva în afară de aici şi acum. Pentru ca să vă focalizaţi în această realitate anume, ca şi societate aţi creat după cum ştiţi, foarte multă separare pentru a izola anumite aspecte din fiinţa totală ce sunteţi ca în acest fel, acest aspect, această personalitate din această viaţă din ceea ce numiţi scenariul vostru curent, să aibă o focalizare doar pe sinele său limitat şi atât şi astfel să poată continua să fie acea persoană bine determinată, izolată şi locală şi să nu fie zăpăcită, cum spuneţi, de scurgeri, de scăpări din alte realităţi ce sunt trăite simultan.
.jpg)
Toate bune şi frumoase; este, bineînţeles, o experienţă cât se poate de validă. Însă acum, pe măsură ce societatea voastră îşi extinde conştiinţa, multe dintre aceste scăpări din alte realităţi au loc în mod automat pentru că acum puteţi absorbi din ce în ce mai mult, puteţi percepe mai mult din celelalte idei ce se desfăşoară simultan. Acesta este punctul pe care dorim să-l subliniem: că această aşanumită „realitate din viitor” pe care v-o doriţi cu atâta tărie se desfăşoară acum, simultan cu realitatea despre care spuneţi de obicei că e cea care credeţi că se desfăşoară acum, exact la fel cum „trecutul” se desfăşoară de fapt acum. Nu e că realităţile se succed într-o manieră liniară – înainte, acum, mai târziu – ci coexistă toate simultan. Focalizarea voastră şi DOAR focalizarea voastră predefinită determină faptul că le experimentaţi într-o manieră liniară segregaţionistă. Deci, aşa cum vă este foarte uşor să rememoraţi ceva ce aţi făcut deja şi vă este foarte simplu să vă amintiţi şi să evocaţi toate emoţiile pe care le-aţi simţit atunci... Uneori – a propos – veţi observa că atunci când vorbim despre a „interpreta, a pune în aplicare” aceste scenarii, dacă rememoraţi o amintire trecută îndeajuns de puternic, veţi observa cum trupul vostru face mişcările pe care le-aţi făcut atunci, răspunzând automat la ceea ce aţi făcut deja – dacă vă identificaţi cu acea amintire îndeajuns de puternic. Acest obicei, această tărie a convingerii, această identificare puternică este ceea ce urmărim noi în ceea ce priveşte realizarea asocierii cu amintirea viitoare, cu scenariul imaginat despre care spuneţi că v-ar place la nebunie să-l trăiţi în viaţă. Învăţaţi să vă identificaţi cu ideile într-un mod foarte puternic din punct de vedere emoţional şi fiziologic, cu lucrurile pe care le-aţi făcut deja. Obişnuiţi-vă în meditaţiile voastre să evocaţi evenimente pline de bucurie, multe evenimente plăcute diferite, lucruri care v-au plăcut într-adevăr în viaţa voastră.
Faceţi o listă cu ele dacă vreţi. Denumiţile, scrieţi-le până vă sunt clare. Alegeţi multe evenimente care v-au plăcut foarte mult şi treceţi prin ele, unul câte unul. Nu vă grăbiţi! Bucuraţi-vă de ele! Nu vă grăbiţi să le epuizaţi din nerăbdarea şi disperarea să aplicaţi cât mai repede instrumentul şi în cazul amintirii viitoare. Acordaţi-le timp şi, aşa cum spuneţi, plimbaţi-vă alene şi cu veselie de-a lungul şirului de amintiri încât să deveniţi capabili să vă extindeţi întreaga sensibilitate şi să puteţi într-adevăr mirosi, gusta, auzi, vedea, simţi, retrăi cu-adevărat acele experienţe, astfel încât trupul fizic să înceapă să reacţioneze la ele. Apoi, alegeţi scenariul – după ce aţi făcut ce v-am spus – alegeţi scenariul ce spuneţi că reprezintă în cel mai mic detaliu realitatea ce v-ar place s-o trăiţi şi treceţi-o undeva pe acea listă. Puteţi chiar să vă jucaţi cu voi înşivă: puteţi să treceţi toate aceste idei diferite pe fişe separate şi să le amestecaţi aşa încât să nu ştiţi când va apare amintirea viitoare printre cele trecute. După care începeţi cu prima şi mai treceţi odată prin listă. Repetaţi până când amintirea viitoare este evocată cu la fel de multă tărie ca şi amintirile din trecut, până când nu veţi mai reacţiona diferit faţă de una sau alta. Atunci veţi învăţa că nu există cu adevărat nicio diferenţă. Atunci veţi înţelege că e un lucru foarte simplu să manifestaţi acea realitate viitoare ca realitate prezentă deoarece va deveni la propriu ceva ce aţi făcut deja. Şi va fi un dat. O veţi lua ca pe ceva firesc, evident, veţi considera că e ceva ce există deja în interiorul vostru, nu un lucru ce trebuie atins ce e dincolo de voi, nu ceva ce e în afara voastră şi către care trebuie să călătoriţi, nu ceva ce trebuie să obţineţi într-o bună zi, cândva în viitorul întunecat şi pâclos din afara voastră.
.jpg)
Vă veţi re-antrena corpul, conştiinţa să o accepte ca şi cum e deja un dat, ca şi cum e deja făcută, ca şi cum e deja văzută; cum spuneţi în limba voastră franceză: un „deja-vu”.
Veţi crea acest efect pentru ceva ce în realitatea voastră obişnuită nu s-a întâmplat încă vorbind din punct de vedere liniar. Însă dacă rezonanţa corpului vostru, dacă rezonanţa conştiinţei voastre începe să vibreze pe o frecvenţă ce spune că „asta s-a întâmplat deja”, atunci realitatea voastră nu poate permite apariţia unui asememea gol în manifestările voastre fizice. Dacă tu spui că „asta e ceva ce există deja pentru tine”, trebuie pusă în mod automat la dispoziţie. Vei crea acel spaţiu, vei crea acel vid în care acea realitate trebuie să apară. Şi doar acea realitate va apare deoarece acea realitate, după cum ştiţi, este o anume frecvenţă, iar voi emiteţi acea frecvenţă anume atunci când evocaţi amintirea viitoare. Când vă lăsaţi în voia amintirilor pe care vi le doriţi, veţi emite acea frecvenţă, o veţi lua ca pe un dat firesc ce există deja în interiorul vostru. Aşa că tot ce aveţi de făcut din acel moment încolo e să priviţi în jur şi să vedeţi că manifestările acelei realităţi încep deja să izvorască peste tot în jurul vostru deoarece trebuie să fie prezente de vreme ce, vibraţional vorbind, voi aţi făcut deja lucrurile acelea.
Aşa că oferiţi-vă această ocazie. Faceţi această temă pentru acasă, cum îi spuneţi, sau distracţie pentru acasă, această meditaţie şi bucuraţi-vă de ea în întregime, savuraţi-o. Faceţi-o în orice fel sau formă spune imaginaţia fiecăruia că ar fi modul cel mai distractiv. Asta ar fi cheia. Iar apoi puteţi incorpora orice doriţi în acel gen anume, în acea listă anume, în acea abordare anume astfel încât să puteţi îngădui să scăpaţi de definiţia separată, să combinaţi, să amestecaţi, să armonizaţi definiţia de trecut şi viitor într-un prezent atoatecuprinzător în care conţineţi deja tot ce aveţi nevoie să conţineţi pentru a fi cine vă doriţi să fiţi. Mă urmăriţi cu toţii? A: Da.
Faceţi o listă cu ele dacă vreţi. Denumiţile, scrieţi-le până vă sunt clare. Alegeţi multe evenimente care v-au plăcut foarte mult şi treceţi prin ele, unul câte unul. Nu vă grăbiţi! Bucuraţi-vă de ele! Nu vă grăbiţi să le epuizaţi din nerăbdarea şi disperarea să aplicaţi cât mai repede instrumentul şi în cazul amintirii viitoare. Acordaţi-le timp şi, aşa cum spuneţi, plimbaţi-vă alene şi cu veselie de-a lungul şirului de amintiri încât să deveniţi capabili să vă extindeţi întreaga sensibilitate şi să puteţi într-adevăr mirosi, gusta, auzi, vedea, simţi, retrăi cu-adevărat acele experienţe, astfel încât trupul fizic să înceapă să reacţioneze la ele. Apoi, alegeţi scenariul – după ce aţi făcut ce v-am spus – alegeţi scenariul ce spuneţi că reprezintă în cel mai mic detaliu realitatea ce v-ar place s-o trăiţi şi treceţi-o undeva pe acea listă. Puteţi chiar să vă jucaţi cu voi înşivă: puteţi să treceţi toate aceste idei diferite pe fişe separate şi să le amestecaţi aşa încât să nu ştiţi când va apare amintirea viitoare printre cele trecute. După care începeţi cu prima şi mai treceţi odată prin listă. Repetaţi până când amintirea viitoare este evocată cu la fel de multă tărie ca şi amintirile din trecut, până când nu veţi mai reacţiona diferit faţă de una sau alta. Atunci veţi învăţa că nu există cu adevărat nicio diferenţă. Atunci veţi înţelege că e un lucru foarte simplu să manifestaţi acea realitate viitoare ca realitate prezentă deoarece va deveni la propriu ceva ce aţi făcut deja. Şi va fi un dat. O veţi lua ca pe ceva firesc, evident, veţi considera că e ceva ce există deja în interiorul vostru, nu un lucru ce trebuie atins ce e dincolo de voi, nu ceva ce e în afara voastră şi către care trebuie să călătoriţi, nu ceva ce trebuie să obţineţi într-o bună zi, cândva în viitorul întunecat şi pâclos din afara voastră.
Veţi crea acest efect pentru ceva ce în realitatea voastră obişnuită nu s-a întâmplat încă vorbind din punct de vedere liniar. Însă dacă rezonanţa corpului vostru, dacă rezonanţa conştiinţei voastre începe să vibreze pe o frecvenţă ce spune că „asta s-a întâmplat deja”, atunci realitatea voastră nu poate permite apariţia unui asememea gol în manifestările voastre fizice. Dacă tu spui că „asta e ceva ce există deja pentru tine”, trebuie pusă în mod automat la dispoziţie. Vei crea acel spaţiu, vei crea acel vid în care acea realitate trebuie să apară. Şi doar acea realitate va apare deoarece acea realitate, după cum ştiţi, este o anume frecvenţă, iar voi emiteţi acea frecvenţă anume atunci când evocaţi amintirea viitoare. Când vă lăsaţi în voia amintirilor pe care vi le doriţi, veţi emite acea frecvenţă, o veţi lua ca pe un dat firesc ce există deja în interiorul vostru. Aşa că tot ce aveţi de făcut din acel moment încolo e să priviţi în jur şi să vedeţi că manifestările acelei realităţi încep deja să izvorască peste tot în jurul vostru deoarece trebuie să fie prezente de vreme ce, vibraţional vorbind, voi aţi făcut deja lucrurile acelea.
Bashar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu