il separatio

La 1535 este tiparit Codex Lugubrum. Fiecare capitol din Codex, incepe cu o vigneta lugubra, cu personaje lugubre. Codex Lugubrum este cea mai speciala lucrare in domeniul cartilor interzise, si nu are nimic de a face cu satan, cu diavolul sau cu demonii. Singurii demoni care apar in aceasta lucrare sunt demonii umani. Este absolut coplesitor ceea ce se scrie in aceasta lucrare. Rozacrucienii, in sec XVI chiar au avut curajul sa-l identifice pe satan in persoana ( nu si in fiinta) Papei. Chiar ni se atrage atentia asupra unui aspect. Daca Hristos spune ca regatul lui nu este din lumea aceasta de ce oare biserica catolica doreste sa stapaneasca prin orice mijloace aceasta lume. Daca Hristos spune: “mai usor ii este unei camile sa intre prin urechile acului decat sa ajunga bogatul in rai” de ce papalitatea este cea mai bogata institutie pamanteasca. Codex Lugubrum este o lucrare pe care nici o cofrerie nu si-o asuma. La vremea aceea, acest tip de lucrari aveau autor necunoscut. Acesti autori erau oameni liberi, dar care de teama inchizitiei sau a repercusiunilor pe care le-ar avea asumarea unei asemenea lucrari au preferat sa ramana anonimi. Ele au fost tiparite, asa cum am mai spus, la Constantinopole.

In imperiul otoman, deoarece pe turci nu ii interesau continutul lor ci cantitatea de material tiparit ca sa castige ceva mai mult la tipografie. Si in principatele poloneze, in munti, departe de inchizitie. Sunt niste oameni care provin din niste medii total necunoscute, sunt niste genii care singular s-au ocupat de tiparirea acestor lucrari. Compendium Diabolicum este o lucrare asumata de cinci confrerii. Codex Lugubrum nu este asumata de nimeni. Aceste manuscrise, daca ajungi sa le citesti, iti ofera o putere inimaginabila. Si anume : iesirea din sistem. Iesirea din dualitate, iesirea din constrangere. Cum sa fie de acord biserica cu ele, cand in unele lucrari cum ar fi de ex unele incunabule sau post incunabule apar gravuri reprezentand nave cosmice. ( Aceste lucrari se gasesc 'listate' in Catalogus Incunabulorum'). Sau sunt carti care trateaza posibilitatea ca noi sa fim o colonie. Sunt carti care vorbesc despre Annunaki, despre Enlil si Enki, despre reptilieni si piramide, si asta acum 400-500 de ani. Este normal sa fie interzise. Revenind la Codex Lugubrum. In paginile acestei carti apare un personaj depre care nici macar nu se discuta in cadrul bisericii, sunt foarte multe confrerii care nici macar nu-l recunosc.

Este vorba de Il Separatio. Separatorul. Se spune ca atunci cand Dumnezeu a ordonat sa se faca lumina din intuneric, intre intunericul total, absolut, si intre lumina care a explodat exista o granita. Asa cum exista o granita intre tari; un no man's land. Acest Il Separatio este o entitate, este un personaj, care apare doar in cateva lucrari scoase pe glob. Mai mult in manuscrisele de secol XII, XI. Au fost atat de vanati cei care il pomeneau in lucrarile lor, incat i-au schimbat numele din Il Separatio in Annonimus. Adica cel al carui nume nu poate fi rostit. ( creionat si in H. Potter) Exista in Codex Lugubrum povestea unui cavaler, de fapt a unui asasin de profesie, ( prin sec 12 se petrece aceasta actiune) un asasin care era platit de diversi regi si aristocrati pt a-si lichida dusmanii. Asasinul era cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari profesionisti ai epocii respective, nu daduse niciodata gres si omora pe oricine, oricand, oricat de inalt ar fi fost respectivul in functie.

Rege sa fi fost scrie, daca comanda era preluata erai ca si mort. El insa nu-si alegea victimele, isi alegea doar suma de bani cu care era platit. Omorase printi, principi, ducese, oameni politici grei, inclusiv fete bisericesti marcante pentru vremea aceea. Apara interesul tuturor. Era platit de venetieni, genovezi, de oricine isi permitea sa-l plateasca. Nu a existat o singura relatare in care sa spuna ca ar fi ratat. Acest mercenar are o revelatie in jurul varstei de 50 de ani. Nu traiau foarte multi la vremea aceea pana la 50 de ani, dar el era un barbat aproape solid, un atlet si arata extraordinar de bine pt un barbat de 50 de ani la vremea aceea. Isi da seama, ca unul dintre regii pe care ii omorase era un om bun, care isi apara poporul, isi apara domeniul pe care il stapanea si ca a fost pus gresit sa-l ucida, nemeritand sa fie ucis. Isi schimba complet mentalitatea. Incepe sa se razbune pe toti cei care ii comandasera lui crime. Rand pe rand incepe sa ii omoare. Ajungand din unul in altul, isi da seama ca un personaj foarte important pt comanditarii ucigasi este un batran preot care zace undeva in adancul pamantului intr-o temnita plina de apa si de sobolani; un fel de calugar din acela cu barba alba, cu plete lungi, care avea niste teorii care nu conveneau anumitor sectiuni din zona celor care-i comandau lui crime.

Stiind ca nu mai are mult de trait si ca a doua zi urma sa fie prins si tras pe roata, nu mai are timp sa-si faca un plan cum isi facea de obicei. Era un fel de cameleon. Intra in temnita daca era nevoie, omora pe cine trebuia si iesea fara nici un fel de probleme. Era un tip foarte bine pregatit. A fost un nume in epoca acest cavaler. Se numea Amantes, si se spune ca era de origine nobila. Il scapa pe acest preot cu ajutorul armelor; el singur intra noaptea, il scoate pe batran din subteran, batranul este ranit, plin de boli, muscat de sobolani, dar va supravietui. Insa faptul ca trebuie sa-l are in spate si sa treaca toata cetatea nu-i asigura acea perfectiune de a se misca asa cum era obisnuit.

Dar lupta, il mai lasa pe batran, iar il mai ducea spre porti, se spune ca ar fi taiat cel putin 160 de soldati pana a iesit. A fost insa ranit de doua ori, odata cu o sulita si odata cu o sageata ce i-a fost infipta in spate. Ranile pentru el nu sunt mortale, dar fiind nevoit sa plece calare sa scape din cetate, cu batranul in spate, isi da seama ca pierderea de sange pe parcursul drumului il va duce efectiv la moarte. Nefiind nici un sat in apropiere, opreste intr-o padure, bartanul ii spune D-zeu sa te binecuvanteze, iar el ii raspunde ceva de genul 'parinte, stii ce.. lasa-ma cu astea ca eu nu cred in nici un D-zeu. Am facut atatea crime la viata mea, incat pot sa spun acum ca esti un om nevinovat, am avut o revelatie si de asta te-am salvat. Nu cred nici in rai nici in iad, dar daca o fi sa ma duc in partea de jos, asta e. El oricum, nu credea in absolut nimic.

Nici intr-o parte nici in alta. Isi ia ramas bun de la preot si-i spune: acum lasa-ma sa mor singur la umbra acestui copac. Isi infige sabia langa el si sta si asteapta ca tot sangele sa i se scurga si sa moara. Se pune ca preotul cand a disparut, o gaura s-a deschis din pamant si a aparut un demon foarte puternic. Unii spun ca ar fi vorba de Lilith, (un demon feminin al noptii, printesa a Iadului, cea care este de o frumusete naucitoare, inimaginabila pentru multi dintre noi.) altii spun ca ar fi vorba de alte personaje demonice importante din preajma marelui demon negru. A venit ca sa si-l asume.

Si chiar au un dialog, prin care Lilith ii spune ca a venit personal trimisa fiind de seful cel mare, sa-l ia cu onoruri – la cate crime si rautai facuse merita aceasta cinste. La care el, cu mana pe sabie stand, ii raspunde ceva de genul: sa nu ai impresia ca veti avea soarta usoara cu mine acolo jos. O sa fac din oasele demonilor regelui tau palat, iar el va domni peste un regat al nimanui. Era un tip foarte curajos si fara nici un fel de teama de moarte, nici macar in fata lui Lilith. In timpul acestor replici, apare insa si ingerul luminii ( probabil Anael) si spune 'pardon, nu este al vostru. Acest suflet a facut in ultimii ani atata bine incat a depasit raul facut in restul vietii lui si D-zeu l-a iertat de toate pacatele si o sa-l luam la noi in rai. In momentul aparitiei lui Anael, Lilith face un pas inapoi, dar nu cedeaza, ii tine piept lui Anael si-i spune: Nu, n-ati calculat bine, e al nostru. In acel moment, Anael isi scoate sabia de lumina. Lilith cu toata frica care o cuprinsese in fata maretiei ingerului de lumina isi scoate si ea sabia. 

In acel moment, apare deodata un personaj de care ingerii stiau, dar nu-l vazusera niciodata. Conform scrierilor din Codex Lugubrum, doar doua entitati l-au vazut; Dumnezeu si Lucifer. L-au vazut o singura data in toata existenta. Pe Il Separatio – Annonimus. Care este acel personaj celebru, cu gluga. In spatele ochilor nu are nimic... cine a calatorit la Praga i-a vazut statuia in spatele orologiului. Cu mantia pe el, bratele incrucisate, legat la brau cu o sfoara; nu i se vad picioarele si nici mainile. Tolkien s-a inspirat de acest personaj si l-a creionat in Stapanul inelelor – cei patru cavaleri apocaliptici care nu au fata. Nazgul. Si in Harry Poter, dementorii sunt o ilustratie, o gravura a cestui Il Separatio. Annonimus face un singur semn iar cei doi ingeri ingheata instantaneu; si le-a spus: gresiti amandoi; el a facut ca niciodata in univers, atata bine cat si rau. Si acum fiind balanta echilibrata, nu-l veti avea niciunul.

El nu pune problema la modul la care o pun ingerii: imi apartine mie, ba nu mie... Il Separatio este atat de neutru incat neutralitatea lui se transfera acestui nou personaj care intra in scena. Cei doi ingeri dispar instantaneu, deoarece puterea lui Il Separatio este ABSOLUTA din toate punctele de vedere. Scrie in Codex ca puterea lui este “absolutum”, este totala in univers. Ii spune cavalerului rau(ucigasului) sau al binelui: ridica-te caci acum nu mai ai nici un fel de rana. Se ridica, iar il Separatio ii transmite acestuia un singur mesaj: Vei trai cat vrei. Daca ai sa faci rau, nu-i nimic. Se va compensa balanta universala pentru ca se vor naste altii care vor face bine. Daca ai sa faci bine, tot nu conteaza. Vor fi altii demonici care vor face rau. Ca faci bine, ca faci rau, nu mai contezi, nu mai existi pentru universul asta.

Traieste pe pamant cat vrei, pana cand aceasta specie va dispare sau nu. Te poti transmuta instantaneu unde vrei cu puterea mintii; pe soare, in soare, pe nove si supernove, pe stele neutronice sau sisteme pe care voi nu le puteti macar imagina ca exista, pe alte planete, in alte universuri paralele, unde vrei tu. Cand te vei satura de tot, dupa milioane si milioane de ani, cheama-ma sa-ti explic care este rolul nostru. Il Separatio s-a facut nevazut, si conform legendei, cavalerul traieste si azi printre noi incercand sa defineasca ce este bine, ce este rau si DE CE? Este marea intrebare a acestei carti. De ce... Aceasta povestioara ne vorbeste de fapt despre iesirea din dualitate. Despre initiere. Ca este o initiere intr-o doctrina sau initiere intr-un sistem oriental filozofic, initierea este de fapt atingerea momentului 0, este acea cale de mijloc propovaduita exoteric de catre Buddha.

In momentul 0 ai iesit din dualitate. Acest moment este cunoscut de toti marii initiati ca inceputul drumului de desavasrire a persoanei in fiinta. Momentul 0 contine in el plus infinitul si minus infinitul. Iar 0 in sine este si el o entitate. In momentul in care incepem sa citim foarte mult, sa adunam cioburile sparte si sa reformam intragul atingem un moment delicat. Exista niste idei care ni se induc. Prin carti, mass media, etc. Toate cartile interzise iti atrag atentia de la prima pagina; ai grija la ce ai citit pana acum, pt ca ideile pe care le ai ti-au fost induse. Cabala Speculum este o lucrare de care toata lumea a auzit. In ea este o imagine care si astazi are mii de interpretari. Ii reprezinta pe Adam si Eva, in mijloc creatorul iar deasupra universul impartit in doua. Cu linia separatiei. Adam tine in mana Soarele, iar Eva Luna. Din nou, dualitatea. Mesajul creatorului catre Adam este ca ii da Soarele si Luna, ii da tot ce este posibil. In mijloc, creatorul tine in mana doua securi de parca s-ar apara. De propira lui creatie, care este legata cu lanturi de intreg universul. Cabala Speculum dezvolta niste idei absolut periculoase.

Probabil ca asta este motivul pt care a fost considerata o lucrare scrisa de ingerii cazuti. Universul in primul rand este matematica. Matematica si muzica dupa cum spunea Pitha Goras. Totul se leaga de ecuatii. Ecuatii care se adopta si se multiplica singure. Cabala Speculum ne prezinta asa: matematica crearii universului, big-bang'ul cu linia de separatie intre lumina si intuneric, lumina care acapareaza intunericul si in final adam si eva ( punctul culminant al creatiei) . O alta carte care considera umanitatea ca cel mai periculos virus din univers. Totul incepe frumos si se termina cu umanitatea. Este de temut, pentru ca progreseaza intr-un ritm inimaginabil pentru celelalte civilizatii. Nu poate fi distrusa. Se autodistruge si renaste din propria cenusa.Este pasarea Phoenix a universului. Apocalipsa nu a noastra, ci a univesului este data de umanitate. Revenind la Codex Lugubrum.

Apare o alta povestioara interesanta cu un calugar franciscan, foare iubit de public, de enoriasi si care incerca sa interpreteze cuvantul lui Hristos in adevaratul lui sens. Intr-un exces de zel, face un gest spune el divin si scrie o scrisoare catre Lucifer prin care ii comanda el in numele Domnului sa opreasca toate faradelegile, toate lucrurile rele, groaznice, teribile de pe pamant. Baga acel sul de pergament intr-o sticla din aceea medievala si o arunca in mijlocul unui vulcan care inca nu era stins. Asta pentru ca pactele indiferent daca sunt infernale sau divine sunt trecute prin foc in lumea cealalta. Arderea reprezinta purificarea. La unele popoare, chiar daca noua ni se pare o barbarie, arderea reprezenta purificarea; tocmai de aceea isi ardeau mortii. Evident ca acest gest nu a fost vazut bine de biserica si il cheama pe acel preot la judecata; iar inchizitia de abia astepta sa gaseasca tapi ispasitori.

Cum ti-ai permis tu in numele Domnului sa scrii o scrisoare, sa i-o trimiti lui Lucifer si asa mai departe. Pentru asta o sa-ti rupem unghiile, o sa te jupuim de viu, etc. Iar metodele de tortura ale inchizitiei sunt inimaginabile pentru noi astazi. In spatele acestui proces era de fapt un interes politic. Calugarul acela prinsese atat de multe puteri si avea atat de mare trecere la public incat ameninta Vaticanul. Pentru pasionatii de istorie medievala pot spune ca exact in acea perioada era conflictul intre franciscani si restul Vaticanului. Franciscanii care spuneau ca sunt slujitori saraci ai unui Dumnezeu care a venit sa ne slujeasca nu sa fie slujit iar episcopii vaticanului care nu stiau daca e bine sa fie saraci sau bogati. Papa Urban al III-lea spunea ca nu ne intereseaza daca Isus era sarac sau bogat, ne intereseaza de noi cum trebuie sa fim. Si au ajuns la concluzia ca noi nu trebuie sa fim saraci, dar putem propovadui saracia. In timpul judecatii inchizitiei, ( este si un tablou pe aceasta tema, facut mai tarziu decat Codex Lugubrum, cam la 80 de ani dupa) preotul incerca sa-si expuna punctul de vedere cu privire la gestul pe care il facuse, cu biblia in fata bineinteles, dar se stie ca cel care era judecat de inchizitie oricat de multe argumente ar fi avut in favoarea lui era ca si mort.

Adica vorbea degeaba. In acel moment se deschide de nicaieri o gaura neagra din care iese moartea cu un pergament in mana care are pecetea lui Lucifer, raspunsul de fapt al scrisorii trimise anterior lui. Conform legilor nescrise insa, cine vede moartea, moare. Cine simte adierea ei moare, pentru ca este o adiere otravita. Sigur ca acel complet de judecatori ai inchizitiei s-au mumificat instantaneu. ( aceasta intamplare este trecuta si astazi in marele mistere ale bisericii). Preotul iese de acolo albit si nebun. Si se spune ca acel hrisov, acel pergament cu scrisoarea exista ascuns in subteranele Vaticanului. Este studiat in continuare si face parte din documentele extrem de secrete si misterioase ale omenirii.

Dar se cunoaste textul; cel putin o varianta a lui care apare si in Codex Lugubrum dar care a fost preluata dintr-un manuscris care spune cam asa cand deschide el (preotul) pergamentul respectiv: “- Nu da vina pe mine pentru toate relele si faradelegile ce se petrec pe pamant. Caci eu am treaba. Demoni mi-au evadat din iad, si ocupat sa-i prind sint. Intreaba mai bine pe semenii tai, intreaba-ti mai bine biserica.” Un mesaj extrem de o duritate feroce. Si iata un lucru aparent inexplicabil. De ce Apocalipsa incepe cu o cearta a lui Hristos catre cele sapte biserici? http://vestigatio.blogspot.com/2009_12_01_arch... AVIZ IMPRUDENTILOR Asa cum s-a mai spus de nenumarate ori, operatiile stiintei nu sunt lipsite de pericole. Ele pot provoca nebunia celor care nu sunt foarte stapani pe suprema, absoluta si infailibila ratiune. Ele pot surescita sistemul nervos si provoca teribile si incurabile boli.

Cand imaginatia este socata si infricosata, acestea pot provoca lesinul si chiar moartea prin congestie cerebrala. Persoanele nervoase si natural exaltate, femeile, tinerii si pe toti cei care nu au exercitiul stapanirii de sine si se lasa coplesiti de un sentiment de teama trebuie sa fie indepartate de la practicarea magiei. Nimic nu e mai periculos decat sa se faca din magie un fel de petrecere a timpului liber, cum fac anumite persoane care transforma magia in distractia seratelor. Experientele magnetice operate in asemenea circumstante nu pot decat sa oboseasca subiectii, sa rataceasca opiniile si sa deruteze stiinta. Nimeni nu se poate juca nepedepsit cu misterele vietii si ale mortii, iar lucrurile care trebuie luate in serios sa fie tratate serios si abordate cu cea mai mare rezerva.

Nu cedati niciodata ispitei de a convinge prin efecte. Efectele cele mai surprinzatoare nu se vor constitui in dovezi pentru oamenii care nu sunt dinainte convinsi. Ele pot fi atribuite unor indemanari naturale, iar magicianul privit ca un fel de concurect al lui Robert Houdin sau Hamilton. A cere minuni pentru a crede in stiinta inseamna a te arata nedemn de stiinta. Sancta Santis. Nu va laudati niciodata cu operele pe care le-ati obtinut, chiar daca ati reinviat mortii. Temeti-va de persecutie. Marele Maestru recomanda intotdeauna tacere bolnavilor pe care-i vindeca si, daca tacerea ar fi fost cu grija pazita, initiatorul n-ar fi fost crucificat inainte de a-si fi desavarsit opera.

http://vestigatio.blogspot.com/2009_12_01_arch...