Arhetipul ideal al sufletului

                                           

Femeia interioara - respectiv barbatul interior - reprezinta pentru fiecare dintre noi cea mai pura, cea mai sfanta si cea mai frumoasa parte a sufletului nostru, aspect catre care tindem, constient sau nu, intotdeauna atunci cand ne indragostim, cand iubim plenar, prin aceasta reintregindu-ne si divinizandu-ne fiinta. Intotdeauna chiar fara sa stim, noi am iubit si am aspirat ca barbat catre femeia ideala, respectiv ca femeie-catre barbatul ideal din noi insine, iar raspunsul plin de Gratie Divina al acestui arhetip esential al sufletului s-a obiectivat prin intermediul femeilor pe care le- am iubit, le iubim sau pe care le vom iubi si, respectiv, prin intermediul tuturor barbatilor pe care-ca femeie i-am iubit sau ii vom iubi in viitor. Atunci cand noi recunoastem, spontan ne indragostim. Dar daca uitam sau ignoram total legatura dintre fiinta celuilalt si femeia noastra interioara(barbatul nostru interior)este cu putinta ca, destul de usor, acea atingere a Gratiei Divine care a facut sa apara iubirea noastra imensa sa se estompeze sau sa dispara pentru ca, treptat alunecam catre o relatie strict umana.

  

Din aceasta cauza, putem sa descoperim, in timp, din ce in ce mai multe diferente si nepotriviri intre celalalt si si idealul nostru launtric. Atunci gandim ca"nu mai este ca la inceput", desi este vorba despre exact aceeasi fiinta, insa noi nu mai facem legatura intre ea si idealul din sufletul nostru. Sufletul este ca o sfera care prezinta doua jumatati: una feminina si una masculina, iar trezirea lui completa se incheie cu revelarea completa a sferei sale superioare care este chiar idealul nostru fundamental si care ne cheama mereu spre el. Dar, pentru ca suntem fiinte sexuale, barbati sau femei, emisfera superioara a sufletului imbraca intotdeauna forma unei femei ideale in cazul unui barbat si a unui barbat ideal, in cazul unei femei. Asadar, in realitate, catre aceasta emisfera superioara ne indreptam intotdeauna(chiar fara sa stim)toate aspiratiile sublime, toate gandurile minunate si toate starile de iubire pe care le manifestam.

Atunci cand am inteles foarte bine acest aspect, devenim cu mult mai liberi decat inainte, pentru ca avem acum langa noi si in noi(chiar in inima noastra), in permanenta, o sursa nesfarsita de iubire, de plenitudine, de viata, de energie, de frumusete, de aspiratie si de sfintenie. Acum iesim din ipostaza anterioara, in care urmaream(constient sau nu)mai mult sa cerem, pentru ca tot timpul suntem plini launtric si gata sa daruim. Acum stim ca avem aproape totul in noi si nu mai are nici o importanta daca primim ceva in schimb, iar idealul sufletului nostru ne raspunde din ce in ce mai mult prin fiintele pe care le iubim. De fapt, de-abia acum putem iubi cu adevarat detasat, plenar si liber, pentru ca am inteles ca suntem liberi si ca toata dragostea din lume se afla in interiorul nostru, iar dragostea noastra este amplificata apoi tot mai mult de toate fiintele pe care le-am iubit, le iubim sau le vom iubi in viitor.

Tudor

Aceasta este conditia de plenitudine launtrica in care suntem interesati in primul rand sa daruim iubire, iar aceasta este si metoda infailibila de eliminare a problemelor legate de starea de neimplinire interioara sau de unele pretentii pe care le putem avea de la celalalt. Acum eliberandu-l pe celalalt de orice asteptari, el se poate manifesta liber si ne poate iubi prin ceea ce suntem cu adevarat.

În Noul Testament Iisus spune: Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.

Această afirmaţie se referă la legătura tainică de iubire dintre doi oameni care ajung să se căsătorească. Astăzi, în accepţiunea cea mai largă, prin aceste cuvinte se înţelege că oamenii sau instituţiile umane nu au dreptul să-i despartă pe cei care sau unit prin taina cununiei săvîrşită de un preot. Vom vedea însă că această înţelegere, care de-a lungul celor două mii de ani de creştinism a suscitat o mulţime de tragedii, poate fi interpretată cu totul altfel, dacă ţinem cont de alte afirmaţii ale Mîntuitorului şi de o abordare profund spirituală, atunci cînd se urmăreşte înţelegerea corectă a Scripturii.

Istoricii religiilor au observat, într-un mod mai clar sau mai voalat, faptul că ideile religioase au evoluat de-a lungul timpului în funcţie de modul în care au evoluat condiţiile de viaţă ale oamenilor. Idei şi credinţe religioase care erau specifice epocii de bronz n-au mai fost valabile în epoca fierului. Idei şi credinţe religioase specifice perioadei antice nu şi-au mai găsit sensul în epoca feudală sau modernă. Mijloacele economice şi-au pus amprenta într-un mod covîrşitor asupra evoluţiei comportamentului religios al oamenilor. Dacă privim limpede şi detaşat modul în care au evoluat ideile religioase (chiar şi în cadrul unei aceleiaşi religii) pe de o parte, şi modul în care au evoluat condiţiile socio-economice, pe de altă parte, vom observa o strînsă legătură între acestea. Mai mult decît atît, cel mai adesea se observă o influenţă foarte importantă dinspre socio-economic spre domeniul cultural şi religios şi nu invers. Oricît de mult am iubi Omul şi am dori să-l privim într-un mod sublim, se remarcă faptul că, totuşi, la nivel de masă a primat şi încă mai primează preocuparea sa de menţinere a vieţii cu orice chip. Şi aici mă refer la viaţa întrupată. Oamenii sînt înclinaţi să urmeze mult mai uşor nevoile lor dinspre trup decît nevoile lor dinspre spirit. Astfel, în timp ce condiţiile de viaţă au cunoscut o ameliorare continuă, pe ansamblu comportamentul spiritual al oamenilor şi-a pierdut constant din autenticitate şi eficienţă, ajungînd să fie subordonat comportamentului orientat în direcţia satisfacerii nevoinţelor de bază cum ar fi: hrană, spaţiu privat, sex etc.

În vechime comportamentul socio-economic era cu adevărat subordonat comportamentului religios. Înainte de a începe orice acţiune, omul era conştient de o anumită semnificaţie spirituală a gesturilor sale. Înainte de a-şi ara pămîntul se realiza un anumit ritual. Înainte de a mînca se spunea o rugăciune de consacrare a hranei. Înainte de a face dragoste cu fiinţa iubită, omul aducea o ofrandă unei divinităţi. Toate actele erau integrate din punct de vedere spiritual, iar înţelegerea vieţii şi inclusiv a vorbelor unui înţelept era diferită faţă de înţelegerea pe care o avem noi astăzi vizavi de aceleaşi lucruri.

Căsătoria este o taină pentru că în primul rînd foarte puţini oameni au ajuns cu adevărat la o înţelegere justă a acestui act. De-a lungul timpului, taina casatoriei ni sa revelat puţin cîte puţin, prin vorbele unuia sau altuia, dar niciodată nu s-a dezvăluit pe de-a întregul într-un singur loc. Astfel, taina căsătoriei a rămas în continuare o provocare pentru minţile agere capabile şi dornice să se avînte în necunoscut.

Omul este bărbat şi femeie în acelaşi timp. Orice fiinţă şi orice lucru care există în Univers este rezultatul interacţiunii a două principii polar-opuse, dar complementare, unul de tip masculin, iar celălalt de tip feminin. Tot ceea ce există are ca fundament realitatea absolută sau Fiinţa Supremă a lui Dumnezeu. Pentru a da naştere lumii, Dumnezeu creează polaritatea care va fi baza dinamicii întregului Univers. De fapt, mai întîi de toate avem mişcarea lui Dumnezeu în el însuşi cu scopul facerii lumii. Această mişcare este în opoziţie cu nemişcarea de dinaintea ei. Dumnezeu nu devine întru totul mişcare, ci El este mişcare şi nemişcare în acelaşi timp. Mişcarea şi nemişcarea formează prima polaritate care apare în sînul dumnezeirii, cunoscută şi ca „repausul dinamic" sau transcendenţa şi imanenţa Fiinţei Supreme. De la această primă polaritate apar toate celelalte care pot fi sesizate cu uşurinţă în lumea înconjurătoare şi chiar în noi înşine. Deci, orice există conţine ambele aspecte polare, doar că, de la un lucru la altul avem de-a face cu ponderi diferite ale celor două aspecte complementare care sînt într-o continuă mişcare. Unul din cele două aspecte polare reprezintă principiul masculin, iar celălalt principiul feminin. Dincolo de ele se află principiul neutru sau transcendent, sau principiul armoniei care include cele două polarităţi şi totdată se manifestă ca suport pentru fiecare în parte, pentru că nu le include printr-un fel de îmbrăţişare, ci prin pătrundere fiinţială. Aceasta este Trinitatea Supremă, sau unitatea arhetipală (trei în unu) a tot ceea ce există. Fiecare dintre cele trei aspecte ale Trinităţii Supreme se reflectă în orice obiect şi în orice fiinţă. Astfel, în funcţie de nivelul perceptual considerat a fi ultim de către cineva, fiecare din cele trei aspecte va căpăta o semnificaţie aparte. De asemenea, în funcţie de contextul socio-economic, cultural şi religios, cele trei aspecte ale Trinităţii Supreme vor dobîndi atribute specifice. Astfel, unii spun că principiul dinamic este de tip masculin şi repausul este de tip feminin, iar alţii fac o asociere opusă: principiul masculin este identificat cu repausul, cu conştienţa, iar principiul dinamic care este cauza efectivă a apariţiei tuturor obiectelor şi fiinţelor este asociat cu principiul feminin, cu Mama Universală. Oricum, asocierile pe care le facem sînt lipsite de importanţă pentru că nu este alterată cu nimic natura celor trei aspecte ale Trinităţii Supreme atunci cînd le înzestrăm cu anumite atribute şi calităţi. Indiferent de calitatea pe care o are în vedere cel care creează o astfel de asociere atunci cînd unul din cele trei principii ajunge să fie cunoscut, el va fi cunoscut cu toate celelalte calităţi ale sale chiar dacă iniţial au fost ignorate, iar atributele specifice de tip masculin şi feminin nu mai au nici o importanţă.

Cunoscînd sau necunoscînd aspectele legate de Trinitatea Supremă, Jung a ajuns să observe că fiecare fiinţă umană, dacă este privită dincolo de aparenţele de ordin senzorial, dezvăluie ceva cu totul fascinant şi misterios. El şi-a dat seama că un bărbat nu este doar un bărbat şi o femeie nu este doar o femeie. Pentru a descrie ceea ce există dincolo de aparenţe, Jung a introdus două concepte care au revoluţionat gîndirea psihologică. Este vorba despre anima şi animus. Anima este „femeia interioară" latentă din fiecare bărbat, iar animus este „bărbatul interior", latent din fiecare femeie. Se mai spune că un bărbat se va îndrăgosti de acele femei care corepund cît mai mult animei sale, iar o femeie va fi atrasă şi se va îndrăgosti de acei bărbaţi care se aseamănă într-o măsură foarte mare bărbatului ei interior. Deci, fiecare bărbat conţine în propriul său suflet o contraparte feminină în stare latentă sau, altfel spus, nemanifestată, iar orice femeie conţine în sufletul ei o contraparte masculină, de asemenea în stare latentă, sub forma unei seminţe. Din perspectiva celor enunţate mai sus, un bărbat ca imagine şi reflexie a Trinităţii Supreme va manifesta într-un mod evident sau preponderent Principiul Masculin, într-o măsură mult atenuată Principiul Feminin şi într-un mod aproape inobservabil Principiul Transcendent. Analog, o femeie va manifesta preponderent, prin ceea ce este, Principiul Feminin, într-o măsură mult atenuată Principiul Masculin şi aproape deloc Principiul Transcendent. Dacă printr-o metodă sau alta principiul polar opus este adus la aceeaşi intensitate de manifestare cu principiul înnăscut, atunci are loc miracolul Unităţii, fiinţa respectivă nemaifiind nici bărbat, nici femeie, ci o fiinţă androginală care este ceva mai mult decît a fi barbat şi femeie la un singur loc. După ce din fiinţa originară, Adam, Dumnezeu a făcut femeia, adică a creat forme corporale distincte pentru fiecare principiu în parte, cei doi n-au mai fiinţat pe acelaşi plan. Fiind acum în trupuri separate chiar dacă au rămas încă în paradis, ei au trecut pe un alt plan de existenţă, inferior celui de fiinţă androginală în care predomina Principiul Transcendent. Această coborîre a nivelului de fiinţare avea să continue ulterior cu săvîrşirea păcatului originar, pentru că separarea bărbat-femeie este germenele unei percepţii duale a realităţii, adică bine-rău, frumos-urît etc. Deci, fiinţa androginală, la care se ajunge prin dinamizarea armonioasă şi în mod egal în cadrul aceluiaşi suflet a principiilor masculin şi feminin, corespunde celui de-al treilea aspect al Trinităţii Supreme, Principiul Transcendent.

În Biblie se mentioneaza ca omul a fost făcut mai întîi perfect, sau întreg, bărbat şi femeie la un loc. Abia mai tîrziu Dumnezeu a crezut de cuviinţă să separe bărbatul şi femeia dăruindu-le fiecăruia o existenţă corporală de sine stătătoare cu specificităţile lor proprii. Astfel apare iubirea dintre oameni, ca reflexie a dorinţei de reîntregire. Este limpede că reîntregirea spre care aspiră sufletele celor doi îndrăgostiţi nu are nimic de-a face cu o contopire a corpurilor lor materiale. Cele două corpuri se întrepătrund într-o anumită măsură prin sărut şi interacţiune sexuală, dar sîntem înca departe de a obţine astfel un „singur trup şi un singur suflet" după cum se precizează în Scriptură. Dacă este să credem în adevărul scripturistic, înseamnă că reîntregirea la care aspiră şi pe care o pot atinge cei doi îndrăgostiţi vizează un alt plan de fiinţare decît cel corporal.

Femeia de care ajunge să se îndrăgostească un bărbat va genera prin rezonanţă un proces complex de „trezire" la viaţă a femeii interioare a bărbatului. Şi invers, bărbatul de care se va îndrăgosti o femeie va genera în sufletul ei un proces prin care bărbatul ei interior se va trezi la viaţă. Acest proces este pus în evidenţă prin observarea faptului că un bărbat îndrăgostit devine mai tandru, mai sfios, mai sensibil, mai emoţional, adică manifestă calităţi specific feminine, iar o femeie îndrăgostită devine mai îndrăzneaţă, mai curajoasă, mai puternică, mai raţională, are mai multă iniţiativă, este mai dinamică şi expansivă, adică manifestă calităţi specific masculine. Prin procese complexe de rezonanţă, calităţile (şi defectele) fiinţei pe care o iubeşti se transferă în propriul suflet. Atunci cînd celălalt este de faţă, prezenţa lui face cu putinţă trezirea aspectelor polare în propriul nostru suflet. Problema este că orice om trebuie să înveţe să-şi trezească şi să-şi menţină vii aceste calităţi polar opuse prin propriile sale eforturi şi nu numai prin plasarea în imediata apropiere a celuilalt. La început omul sesizează că raportarea la fiinţa iubită şi mai ales plasarea în imediata sa apropiere şi chiar interacţiunea amoroasă, fac cu putinţă apariţia unei stări de plenitudine. Bazîndu-se pe această observare, cei doi iubiţi încep să dezvolte un fel de dependenţă posesivă a unuia faţă de celălalt. Apariţia acestor aspecte conduce treptat la inhibarea iubirii şi astfel se pierde orice transfer rezonant între cele două suflete. Atingerea obiectivului, dobîndirea fiinţei androginale este practic compromis. În iubire trebuie să existe libertate şi adevăr, trebuie să existe viaţă pentru că Dumnezeu este şi Adevăr, şi Libertate, şi Viaţă în aceeaşi măsură în care este Iubire. Contracararea dependenţei şi posesivităţii faţă de fiinţa pe care o iubeşti este posibilă doar dacă se apelează la cunoaştere, la înţelepciune, la înţelegerea aspectelor fundamentale cu privire la natura sufletului şi a căilor sale de evoluţie. Astfel, un bărbat îndrăgostit de o femeie care manifestă din plin tandreţea, va fi capabil încet, încet să se manifeste la rîndul lui cu multă tandreţe nu numai faţă de ea, ci faţă de orice altă făptură. Înţelegînd resorturile sufleteşti ale tandreţii, el nu va mai depinde de prezenţa iubitei sale (aşa cum se petrecea la început) pentru a fi tandru. Asimilînd această calitate în propria sa natură, înseamnă că se va amplifica şi mai mult în el aspectul polar sau complementar al tandreţii, adică forţa, fermitatea sau concizia. Acesta este mecanismul de împlinire spirituală prin raportarea la cele două principii polare şi complementare care, atunci cînd sînt aduse într-o perfectă armonie se realizează transcenderea oricărei dualităţi sau, cu alte cuvinte, se atinge perfecţiunea.

Dacă interacţiunea afectivă, amoroasă şi intelectuală dintre cei doi va fi totală, înseamnă că se va ajunge la o dinamizare totală a femeii, respectiv a bărbatului interior pentru fiecare în parte. În acest moment FIECARE din cei doi îl are pe celălalt în el însuşi, respectiv în ea însăşi. FIECARE devine întreg, conform OMULUI arhetipal, adică bărbat şi femeie la un singur loc, fiinţă androginală. Fiecare este asemenea celuilalt şi putem spune că avem o singură fiinţă chiar dacă există două persoane. Astfel se realizează miracolul unităţii în multiplicitate. Desigur, acest stadiu nu are nimic de-a face cu dobîndirea de către fiecare la nivel corporal a organelor sexuale polar opuse! Este vorba de o împlinire suprafirească, adică a sufletului, a spiritului şi nu a trupului.

Constientizarea şi transferarea calităţilor polar opuse de la un om la altul are loc atît timp cît între ei şi, mai ales, în ei există iubire. Dacă în(tre) sufletele celor doi focul iubirii se stinge, atunci procesele de trezire la viaţă a aspectelor polar opuse, despre care am scris mai sus, vor înceta. Existenţa iubirii este absolut necesară pentru ca sufletul fiecăruia să fie capabil să-şi conştientizeze aspectele polare, să le manifeste şi într-un final să le asimileze în propria sa fiinţă. Fără iubire nu este cu putinţă ca sufletul unui om să-şi trezească aspectele sale polare, latente. Chiar dacă există inteligenţă, respect, voinţă, dacă nu există iubire este imposibil ca sufletele să se reîntregească. Deci ceea ce face cu putinţă ca sufletele a doi oameni să se unească este Iubirea. Nici un ritual, nici o jertfă nu va face cu putinţă ca doi oameni să devină un singur trup şi un singur suflet dacă Iubirea nu i-a determinat să se caute unul pe celălalt şi nu-i va susţine în drumul lor către împlinire. Iar Iubirea este Dumnezeu. Deci, ceea ce Dumnezeu, adică Iubirea, a unit, omul să nu despartă. Aici nu este vorba neapărat de ceea ce a unit ritualul căsătoriei, ci de ceea ce a unit Forţa Iubirii, sau Dumnezeul cel Viu şi Adevărat. Ritualul căsătoriei este valabil numai dacă prin el se consfinţeşte o relaţie de iubire. Desigur, este o interpretare periculoasă pentru ordinea socială de astăzi, care se bazează în primul rînd pe o modalitate de structurare a vieţii astfel încît să fie rezolvate nevoinţele primare legate de dezvoltarea speciei. Subliniez totuşi că, din punct de vedere spiritual, singurul lucru care contează este Adevărul şi el trebuie cunoscut chiar dacă nu poate fi urmat imediat. Cunoaşterea finalităţii corecte a vieţii fiecăruia dintre noi, înţelegerea corectă a căsătoriei reale, poate fi de un imens ajutor în ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru fieare individ în parte şi implicit pentru întreaga comunitate.

Ce autenticitate există în ritualul căsătoriei atunci cînd protagoniştii au ajuns la altar ca reprezentanţi ai unor interese familiale sau statale? Cu ce drept o mare iubire dintre doi oameni poate fi oprită şi condamnată de societatea din care fac parte? A creat Dumnezeu cumva castele sau clasele sociale? Este cumva unul mai mare decît altul în ochii lui Dumnezeu sau ai Iubirii? Şi atunci de ce atîtea interdicţii chiar scrise în anumite epoci şi legiferate de instituţiile umane, de a nu da curs unei iubiri dacă fiinţa pe care o iubeşti nu este potrivită rangului tău? Oare nu la asta se referea Iisus atunci cînd spunea că ceea ce Dumnezeu, Iubirea, a unit, omul să nu despartă?

Ca fiinţe sociale şi limitate ajungem să dăm o importanţă exagerată lucrurilor care pentru Dumnezeu nu au o valoare mai mare decît praful de pe marginea drumului. Astfel, ajungem să subordonăm înţelegerii noastre limitate adevărurile scripturistice şi să le aplicăm în conformitate cu unele cerinţe vitale pentru tipul de societate din care facem parte sau, mai exact, în conformitate cu cerinţele unui anumit grup de interese.

Este adevărat că nu am capacitatea lui Platon de a construi o imagine ideală a unei societăţi umane, nu ştiu cum ar trebui rezolvată latura socială a căsătoriei care este familia, dar ştiu că ceea ce poate să ducă cu adevărat la împlinirea spirituală este Iubirea.

Patricia Radu 

Exercitiu; Ce va doriti de la o relatie ?

Luati o foaie de hartie si impartiti-o pe doua coloane;pe prima coloana scrieti tot ce nu va place la o relatie.Scrieti idee dupa idee,Bun, acum dupa ce ati terminat,uitati-va la prima idee cu ce nu va place.Si ganditi-va la opusul ei.De aici reiese ce va doriti cu adevarat.Aceasta o treceti in coloana a doua.Odata ce ati aflat opusul ei,practic ce vreti de la o relatie,taiati-o pe cea din prima coloana.Si continuati asa cu toate ideile din prima coloana,trecand imediat opusul lor in a doua coloana.

Ok, ati aflat ce vreti,ceea cea adeseori duce la o clarificare a vietii.Acum vin si provocarile.Cum puteti face ca acele obiective,respectiv dorinti sa devina reale.Cum mai puteti repara o relatie? Cum o puteti imbunatatii? Dar nu in ultimul rand cum puteti avea o relatie ,pentru ca adeseori si acest lucru este o problema nu pentru putini .

Se spune ca 95 % dintre oameni creeaza problemele societatii si doar 5 % le rezolva.Un cuplu armoinios poate devenii insa un rezonator al armoniei pentru foarte multa lume din jur.

Am spus deja. Aveti nevoie de oameni care au studiat si performeaza in acest tip de solutii pentru astfel de provocari.

Eu considerandu-ma unul dintre acestia va ofer o suma de pachete care pot atinge diverse teme.Si ma refer in primul rand la acele teme unde am obtinut efectiv si rezultate,mai ales in calitate de parapsiholog.Uneori atributiile uni parapsiholog pot fi restranse,acesta intelegand rolul celor enumerati cu  competentele necesare.Alteori insa un parapsiholog poate juca un rol major in diverse situatii prin prisma unor informatii ce pot actiona dintr-o suma de cauze mult mai profunde,directionand intr-un mod aproape''magic'' punerea in actiune a a unor principii si forte arhetipale..

 Tudor- Consultant hipnotist si reabilitolog- psiho informational

emai;vril_energy@yahoo.com

YOGA REGENERATIVA - Cum sa devii mai tanar cu 10 ani.

Daca v-as putea demonstra un mod de a arata efectiv cu 10 ani mai tineri, ati face-o? 

Sunt instructor yoga, am absolvit Scoala Scandinavia Fitness si, din pasiune, practic yoga clasica de 14 ani. Am urmarit sa ma perfectionez continuu si astfel am dobandit cunostintele necesare unei practici superioare atat la nivel mental, cat si fizic. Am competente si in alte discipline legate de regenerare si amplificarea vitalitatii. Acestea vin in concordanta cu sistemul yoga si pot crea in felul acesta o sinergie care se va simti in scurt timp pe multiple planuri, cum ar fi sanatate, reintinerire, vitalitate, putere interioara si capacitate de a te reface rapid dupa un efort de orice natura. Veti avea surpriza sa constatati ca, prin practica consecventa, veti fi perceputi mai tineri decat varsta reala.

Sunteti gata sa intoarceti ceasul biologic in favoarea d-vstra ?

Va astept cu drag in fiecare sambata la ora 8 dimineata la Centru Shakti din str Cristofor Columb nr 3,sect 1 pentru o ora si jumatate de yoga regenerativa.Pentru programari la yoga regenerativa instructor Cornel Tudor Iosub www.centrulshakti.ro