miercuri, 12 octombrie 2016

Unde sunt povestitorii ?


Ultimul povestitor a spus ca o sa se intoarca dar deja a ramas prins in  vremuri imemoriale si inca nu se stie din ce motive nu a ajuns.Un povestitor are un rol adeseori de neanteles dupa logica prestabilita,insa el actioneaza in ritm cu Universul,atunci cand in pofida oricarei logici,poate downloada spre binele unei planete,o poveste.O poveste demult uitata ,poate ratacita intr-o galaxie.O poveste ce s-a transformat intr-o planeta geamana cu frati aidoma noua,uneori chiar prea asemanatori.Ce ne diferentiaza nu sunt decat prea asemanarile.Dar ce vroiam sa spun,povestitorul nu este,nu a venit de atat de demult,ca multi nici nu s-au gandit vreodata de ce ar putea fi asteptat.Dar nu conteaza, poate vrei,tu sau tu, sa spui o poveste.Nu conteaza daca esti bun povestitor in a spune cate ceva despre noi,despre tine,sau oriunde altundeva.Important este sa nu stii nici tu daca ai putea fi credibil,dar sa ai o asemenea speranta totusi,cand vei spune ca; OAMENII sunt extraordinari,buni si frumosi,dar vezi nu poti crezut,insa poti spune exact cum suna o poveste.A fost odata cand oamenii erau buni si frumosi,poate si extraordinari.Da,nu stii ce sa crezi,dar este doar o poveste,si atunci ceva din tine ii poate da crezare.Cat? nu stii,poate atat de mult sau putin,cat sa-ti dai seama,ca si tu semeni intrucatva cu cel din poveste.


Evident ca altcineva ar povesti despre niste oameni care au fost rai,meschini,si s-au purtat urat adeseori cu multi dintre fratii lor de origine cosmica.Nu sopti povestitorului,chiar daca el stia ca este vorba despre copaci.Asadar exista povesti in care tu poti Fi si povestitorul si cel povestit.Tu poti fi cel care sau alti se intreaba daca aceasta poveste e spusa bine,insa uneori nici asta nu prea mai conteaza,ci doar sa te relaxezi,si sa ai acea incredere de a te abandona ca atunci cand te simti protejat de mantia marelui magician care este sufletul.Oare vrei sa continui povestea? Nu stiu,dar  eu insami am mare nevoie de o poveste.De aceea poate ca nu intelegi mai nimic din ce scriu,insa o poveste ma poate tamadui,o poveste chiar si neanteleasa,despre copaci,mare,poate doar despre un carabus,si ma intreb de ce atat de abisal ,vreau neaparat o poveste.Sa fi fost oare vremurile atat de frumoase ,pe vremea povestitorului incat acum,sa-mi fie atat de dor de el.Nu stiu,poate tu sti sau de altfel nici nu cauta sa intelegi ce am scris.Este doar o simpla plutire printre ganduri neintelese,dornice sa se toarca in ecouri.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu