joi, 5 februarie 2015

Lobul frontal şi puterea de concentrare


Evoluţia ne-a făcut un mare dar : lobul frontal aflat în partea anterioară şi centrală a creierului. Lobul frontal este cel care ne concentrează atenţia. Lobul frontal răspunde şi de opţiunile şi acţiunile conştiente, voluntare, conforme unei intenţii, gândite pe care le facem de nenumărate ori pe zi.

Autor articol: 
Psiholog Niculina Gheorghiţă
Lobul frontal este „căminul Sinelui Divin” – Joe Dispenza. Adică lobul frontal este regiunea celei mai înalte expresii ale umanităţii. Cu alte cuvinte, dacă ne putem folosi şi controla lobul frontal, atunci ne putem cunoaşte şi controla pe noi şi viitorul nostru. Să ne reprezentăm lobul frontal ca pe un dirijor aflat în faţa unei imense orchestre. El are legături directe cu toate celelalte regiuni ale creierului, motiv pentru care le controlează modul de funcţionare.

Fiind atât de important necesită o atenţie aparte. Astfel când ne impunem conştient voinţa, prin folosirea lobului frontal, se poate ajunge la un nivel de linişte, calm şi control necesar evadării din ciclul de reacţii de natură chimică şi nervoasă care ne dictează personalitatea, deciziile pe care le luăm şi reacţiile cărora le dăm curs. Dacă nu putem trăi conştient şi nu putem gândi dincolo de emoţii, atunci trăim conform celor dictate organismului nostru de către mediul înconjurător.

Mai curând decât să gândim să creăm cu adevărat, ne mulţumim cu simpla acţionare a amintirilor sinaptice, izvorâte din trecutul nostru genetic sau personal, provenite din alte zone ale creierului; declanşăm mereu aceleaşi reacţii chimice care ne fac să trăim în programul de supravieţuire.

Lobul frontal supervizează aproape întreaga activitate cerebrală, el 
este lăcaşul inspiraţiei şi a puterii de concentrare pentru crearea realităţii. Din punct de vedere ştiinţific, lobul frontal poate fi considerat lăcaşul puterii la om. Lobul frontal adăposteşte cele mai sofisticate matrici de reţele neuronale din creier, care îl echipează pentru manevrare, coordonare şi integrarea activităţilor tuturor celorlalte regiuni.

Când este în acţiune lobul frontal, manifestăm cel mai înalt şi marcant nivel de conştiinţă, conştientul şi capacitatea noastră de observare a realităţii.


Din cercetările ştiinţifice s-a găsit o corelaţie strânsă între învăţare şi aportul de sânge către lobul frontal. Cercetărorii au observat prin tomografii că activitatea lobilor frontali era la maxim atunci când sarcina era nouă, inovatoare. Cu cât subiecţii înaintau în realizarea experienţei şi se familiarizau cu procesul, aportul de sânge către lobul frontal înceta aproape complet. Cu alte cuvinte cu cât suntem mai familiarizaţi cu cerinţa, cu atât mai puţină nevoie de sânge are lobul frontal. Pe măsură ce ne obişnuim cu fiecare problemă, circulaţia sângelui în lobul frontal scade, restul neocortexului preluând frâiele. Asta sugerează faptul că învăţarea şi conexiunile nervoase pentru noile informaţii obligă lobul frontal ca la început, să manevreze el datele noi. Când învăţăm informaţii pe care nu le cunoaştem, în încercarea de a transforma necunoscutul în cunoscut, se activează mai ales cortexul prefrontal drept. Lobul frontal drept, împreună cu o parte a emisferei drepte, este răspunzător de menţinerea atenţiei noastre pe perioade prelungite de timp.


În multe sensuri, lobul frontal seamănă foarte mult cu ceea ce credem noi despre Sinele nostru Divin. Îi place foarte mult să înveţe noutăţi şi ne menţine atenţia trează asupra noului şi interesantului.
Funcţia principală a lobului frontal este Intenţia. Lobul frontal este acea parte a creierului care decide acţiunea, reglează comportamentul, proiectează viitorul şi răspunde de intenţia fermă. Altfel spus când suntem cu adevărat decişi şi am făcut o alegere conştientă (am luat o hotărâre), ne activăm lobul frontal. Capacitatea noastră de concentrare şi focalizare este şi ea o funcţie a lobului frontal. Acesta ne duce la îndeplinire intenţia de a ne concentra atenţia asupra unei cerinţe şi ne împiedică mintea să rătăcească spre alte gânduri sau stimuli.

Lobul frontal este acela care inhibă comportamentul întâmplător (printr-un proces numit control al impulsurilor), astfel încât fiecare gând să nu ne facă să acţionăm fără să ne gândim la consecinţe.

Funcţiile lobului frontal ne permit să învăţăm dintr-o experienţă şi să hotărâm ce vom face altă dată viitoare. Lobul frontal le dă oamenilor posibilitatea să viseze la ce ar fi dacă?, la noi posibilităţi şi potenţiale nelimitatre. Pe scurt lobul frontal este implicat activ în procesul creaţiei. Lobul frontal înzestrează fiinţa umană cu virtutea opţiunii conştiente şi a voinţei libere. Cine suntem noi ca indivizi, ce dorim, ce vrem să fim în viitor şi în ce fel de lume vrem să trăim, toate acestea sunt determinate de modul în care ne folosim lobul frontal.



Când puterea de concentrare este atât de puternică şi mobilă, încât persoana îşi poate transfera întreaga atenţie de la propria identitate spre un singur gând, acţiune sau obiect, lobul frontal filtrează şi lasă pe dinafară toţi stimulii senzoriali întâmplători din mediu. Sută la sută din atenţia de care este capabil creierul unor astfel de peroane se concentrază pe relaţia dintre gând şi faptă. În această situaţie mintea ta devine una cu obiectul atenţiei, adică gândul pe care te concentrezi. Astfel creierul şi mintea încetează să mai activeze reţelele nervoase care ne definesc identitatea de bază şi nu mai repetă de loc trecutul. Mintea se află acum în situaţia optimă de învăţare, de creaţie, de exercitare a unei abilităţi. Lobul frontal este acea parte a creierului care ne permite să fim în actualitate, în aici şi acum. 


Şi ne întoarcem încă o dată la întrebarea: în ce lume trăim? Intr-un univers viu, organic şi interconectat sau într-unul divizat şi imobil? Noi alegem.Intenţia iar de cealaltă parte alegerii e acţiunea!


Când dr.Tiller şi-a desfăşurat cercetarea cu privire la capacitatea intenţiei de a influenţa sistemele fizice, el a folosit „patru meditatori foarte bine calificaţi”.După cum sugerează dr. Pert,această 
abilitate de a mânui intenţia este un talent ce poate fi dezvoltat.


Dr. Tiller adaugă cu privire la 
abilitatea de a focaliza intenţia:
”Acesta e motivul pentru care unele învăţături oculte străvechi învăţau oamenii să se concentreze asupra unei
 flăcări. în acest fel înveţi să îţi aduci atenţia pe un canal foarte îngust, astfel încât densitatea energetică devine mai mare”...
 http://exploratorulconstiintei.blogspot.ro/2012/12/trataka.html 


De aici până la a condensa energia şi a materializa ce vrei, doreşti şi gândeşti mai este doar un pas.



Ce putem fi sau face atunci când lobul frontal este activ:

conştientizare deliberată şi capacitate sporită de concentrare;

spirit hotărât;

claritate;

bucurie;

adaptabilitate;

examinarea posibilităţilor şi acţiune în conformitate cu acestea;

capacitatea de a învăţa din greşeli şi schimbarea modului de acţiune la proxima ocazie;

capacitatea de elaborare a planurilor de viitor şi respectarea fără abatere a paşilor stabiliţi;

focalizare;

o pregnantă conştiinţă a Sinelui Divin;

activitate disciplinată;

capacitate de acţiune în vederea realizării unor obiective;

capacitate de elaborare a unor opţiuni superioare, pe baza experienţei precedente;

capacitate de susţinere a unui ideal, indiferent de contextul exterior;

capacitate de a conferi obiectivelor, viselor şi intenţiilor tale un nivel mai ridicat de realitate decât al condiţiilor din lumea exterioară şi a fedbeckului organic

concentrare maximă până la excluderea oricărui alt aspect;

capacxitatea de a menţine Sinele în stare de veche, în prezent, aici şi acum;

capacitatea de a menţine gândurile interioare în stare de veghe;

individualitate;

responsabilitate.

Activaţi-vă cât mai mult şi mai des lobul frontal – prin focus, meditaţii, concentrare pe clipa prezentă – şi veţi trăi starea lui EU Sunt conştient şi cu realizări magnifice. Aşa să fie! Cu drag



http://holisterapi.wordpress.com/2012/10/12/lobul-frontal-si-puterea-de-concentrare/



Ce face creierul uman atunci când este “hrănit” cu sentimente negative

Doctorul Joe Dispenza, unul dintre cei mai populari protagonişti ai filmului „What the bleep do we know?”, explică foarte clar cum lucrează substanţele chimice în creierul nostru, menţinându-ne în vechile obiceiuri şi modele comportamentale şi ce poate fi făcut pentru a depăsi aceste tipare.

Creierul se ocupă de interacţiunea cu mediul. In faza de învăţare, memorăm informaţii sau moduri de abordare a unor situaţii noi. Apoi aplicăm ceea ce am învăţat.

Ne propunem să pers
onalizăm, sa demonstrăm, să ne adaptăm comportamentul. Când facem asta, vom aveam o nouă experienţă.


Când trăim acea experienţa nouă, când suntem în mijlocul ei şi folosim toate cele 5 simţuri, iar informaţiile de la simţuri se duc către creier, prin cele 5 căi diferite, atunci neuronii se grupează şi forţează creierul să elibereze substanţe chimice. În momentul îm care avem un sentiment nou, înseamnă că avem o experienţă nouă. Sentimentele şi emoţiile sunt produsul final al experienţelor. Ţineţi minte: cunoaşterea este pentru minte, experienţa este pentru corp.

Nu e suficient să trăim experienţa o singură dată. Trebuie să fim capabili să o repetăm. Iar când începem să o repetăm foarte conştienţi, atunci experienţa devine o parte a modului nostru de a fi.

Modul nostru de a fi este o sumă de abilităţi, reacţii emoţionale, comportamente, condiţionari acumulate de-a lungul timpului, ce sunt declanşate în situaţii cunoscute, fără a le mai trece prin filtrul conştiinţei.

Cel mai banal exemplu e când mergi pe un drum cunoscut şi te întrebi cum ai ajuns la capăt, deşi ai fost cu mintea in altă parte. Dacă repetăm experienţa de multe ori, ea este stocată în sistemul subconştient, numit sistemul „a fi”.


Din momentul în care ne simţim aşa cum gândim, începem să gândim în modul în care ne simţim, iar creierul emite şi mai multe substanţe chimice care reiau ciclul simt cum gândesc, gândesc cum simt.
Acest ciclu, în care gândul devine sentiment şi sentimentul gând, produce o stare de a fi în care nu putem gândi mai bine decât ne simţim.\

O persoană care suferă şi a memorat această stare emoţională, timp de 20 de ani, se află în acel sistem subconştient.

Se poate spune, conştient „vreau să fiu fericit” – mintea, intelectul, spune asta – dar corpul a memorat nevoia de suferinţă. Când o persoană se decide să facă un efort conştient să se schimbe, îşi dă seama peste puţin timp că face aceleaşi lucruri, gândeşte aceleaşi gânduri.

Începem să ne schimbăm, atunci când nu mai permitem ca mediul înconjurător (oameni, lucruri, locuri, situaţii) să activeze aceleaşi circuite în creierul nostru, când începem să devenim conştienţi de aceste programe/reacţii subconştiente.

Cultivarea unei armonii interioare determină creierul să comute de pe sistemul de supravieţuire, pe cel de relaxare, neuro-sistemul nostru va produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor duce la schimbări chimice în corpul nostru.

În momentul în care începem să simţim bucurie, înălţare, inspiraţie, condiţionăm corpul faţă de o minte nouă. Pur şi simplu, ii trimitem corpului, un nou semnal.

Dacă trăim folosind doar substanţele chimice pt supravieţuire vom avea stări de agresiune, mânie, frică.
Războiul, competiţia, politica, toate sunt doar rezultatele condiţionărilor pe care le-am cultivat şi în care ne complacem să trăim. Cealaltă stare a minţii în care trăim se numeşte creaţie. Când te afli, cu adevărat, în această stare, uiţi de tine însuţi. Nu mai există sine, nu mai există trup, numai există nici timp. Eşti atât de implicat în ceea ce faci, încât gândul devine experienţa unui alt sine.

Starea adevărată de creaţie implică un nou set de stări care se relaţionează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc în afara noastră, ci înăuntrul nostru.

Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoţionale ale minţii, care ne menţin în starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră, atunci pătrunde Lumina prin noi şi avem tendinţa să adoptăm acele caracteristici ale puterii din fiinţa noastră, ale minţii superioare: să fim bucuroşi, generoşi, altruişti, iubitori, inspiraţi, răbdători.
Sursa: 
Finaciarul

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu