sâmbătă, 21 februarie 2015

Propunem un exerciţiu de obţinere a libertăţii personale.


 Nu putem fi liberi cu adevărat dacă interacţiunile noastre cu Universul sunt personale,deoarece o persoană este o structură limitată, deci, dacă rămânem în interiorul acestei structuri la fel va rămâne şi conştienţa noastră.
Oamenii mai bătrâni se trezeau la o oră matinală (înainte de răsăritul soarelui) şi mergeau la templu să se roage, ideea din această practică este că oamenii întâmpinau ziua înainte de a începe.

 A întâmpina ziua înainte ca ea să înceapă, înseamnă că suntem prezenţi  atunci când ea se naşte şi ne deschidem unele posibilităţi. Deoarece nu există nici o întâmplare şi ziua e pe cale de a se deschide proaspătă şi nouă, deci, ea se poate transforma în orice. Călugării care meditează şi oamenii care se roagă vor să adauge influenţa conştiinţei lor la acel moment esenţial, la fel ca la începutul vieţii unui bebeluş.



Trebuie să facem şi noi acest lucru, adică, să ne trezim la ora matinală necesară, în mod ideal exerciţiul trebuie făcut la prima lumină a zorilor în poziţia şezând, dar se poate face şi în pat, înainte de a ne ridica, să lăsăm mintea să privească la ziua care urmează.La început vedem reziduurile rutinei zilnice, probleme de serviciu, de familie şi alte obligaţii, s-ar putea să vă vină şi reziduurile zilei de ieri pe care nu le a-ţi rezolvat. Să lăsăm toate acestea să ne intre şi să iasă din conştienţă,după cum vor ele şi apoi stabilim intenţia că vrem ca acest amestec de imagini şi cuvinte să se clarifice. Continuăm să privim la ziua care ne aşteaptă, care nu este ceva făcuta din imagini şi gânduri, deoarece abia se naşte, să încercăm să o să o simţim cum este, şi încercăm să o întâmpinăm cu fiinţa noastră.


După câteva momente vom observa că mintea este mai puţin înclinată să sară din pat şi vom oscila într-o stare de conştienţă estompată şi ceea ce înseamnă că am ajuns ceva mai adânc sub stratul de suprafaţă al neliniştii mentale. Ajunşi la acest punct, vom putea vedea că în loc de imagini, mintea se aşează într-un ritm al sentimentelor, fiind o stare mai greu de descris, decât imaginile şi vocile. Ea este ca şi cum am simţi cum vor fi lucrurile sau avem senzaţia că suntem pregătiţi pentru a face orice, deci, să nu căutăm nimic spectaculos, este o simplă experienţă. Acum fiinţa noastră întâmpină ziua la nivel de incubaţie, acolo unde întâmplările sunt seminţe gata să încolţească şi singurul nostru scop este de fi acolo. Nu trebuie să schimbăm nimic şi nu trebuie să ne ataşăm de judecăţi sau păreri despre ce credem că ar trebui să se întâmple azi. Atunci când întâmpinăm ziua, adăugăm în tăcere influenţa conştienţei noastre acestei zile.

Se pune întrebarea:
Şi ce iese bun din asta?

Efectul apare la un nivel subtil şi este cum atingem patul unui copil când adoarme. Prezenţa noastră fără cuvinte sau acţiuni, este suficientă pentru a-l linişti. O zi trebuie să fie stabilă şi fără reziduuri şi mâlul activităţii de ieri, dar în acelaşi timp,atunci când întâmpinăm ziua, adăugăm şi un nivel subtil de intenţie. Intenţionăm să lăsăm viaţa să se desfăşoare aşa cum vrea ea, deci, să o aşteptăm cu o minte şi o inimă deschise.

extras carte;Secretulvietii-Deepak Chopra

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu