joi, 19 februarie 2015

Rezolvarea problemelor prin utilizarea gândirii vizuale

Ce ar fi dacă ar exista o cale de a înţelege mai rapid problemele, de a le descoperi în timp scurt cauzele, de a le putea discuta mult mai uşor în grup şi de a le putea prezenta astfel încât să le înțeleagă oricine? Ce ar fi dacă ar exista o cale extrem de eficientă de a rezolva problemele, nu numai intuitivă, dar care ne-ar face şi plăcere să o practicăm? Această cale există şi poartă numele de „gândire vizuală”.

Dacă tot discutăm despre gândirea vizuală, ar fi bine să explicăm şi de ce dorim să o utilizăm. Fideli ideii de reprezentare vizuală, în loc să dăm o definiţie, vă oferim o imagine (figura 1).
figura1
Înainte de a intra în subiectul utilizării gândirii vizuale în rezolvarea problemelor, haideţi să explorăm pentru câteva momente cu ce am fost dotaţi de natură.

Faceţi cunoştinţă cu Marius, cel care tocmai a ieşit din casă şi se pregăteşte să treacă strada ce îl desparte de un parc(figura)Poate că nu mai controlăm toate detaliile vieţii, dar vederea noastră şi creierul reacţionează imediat la ceea ce ne înconjoară. Ce observă Marius?
 figura2
O mulţime de oameni, câini, copaci, clădiri, maşini, nori, un elicopter, fiecare dintre aceste entităţi având ceva distinctiv, ce face posibilă identificarea lor precisă. Vom numi această capacitate de observare „cine?, ce?”.

Elemente de natură cantitativă, cum ar fi faptul că sunt şase oameni, doi câini, trei nori, 12 copaci (copacii nu cred că i-a numărat el, i-am numărat eu; oricum, ştie că sunt mai mulţi copaci). Cantităţile pe care le observăm le vom desemna prin „cât?”.

Există nişte distanţe şi o poziţionare a entităţilor una faţă de cealaltă (ca într-o hartă), chiar dacă Marius nu le poate măsura cu exactitate. De exemplu, unii oameni sunt în parc, maşinile sunt pe stradă, el este pe o parte a străzii, în timp ce ceilalţi oameni, nu. Vom desemna această observaţie prin „unde?”.

Trecerea timpului. Dacă facem o comparaţie între figura 2 şi figura 3, vedem că mama cu fetiţa s-au apropiat de trecerea de pietoni, autoturismul a ajuns la trecere, norii s-au deplasat, elicopterul mai are puţin şi iese din raza vizuală. Vom nota aceste observaţii prin „când?”.
figura3
Relaţii cauzale, cum ar fi: câinele mârâie la fetiţă, motiv pentru care mama şi fetiţa au grăbit pasul, încearcă să traverseze mai repede strada, iar autoturismul care tocmai se apropia trebuie să pună o frână serioasă. Aceste observaţii le vom nota cu „cum?”.

Maşina a frânat brusc pentru că şoferul conducea cu viteză prea mare şi nu a observat la timp trecerea de pietoni. Aceste observaţii le vom încadra în „de ce?”.
Este important să încercăm să folosim şi în business, în rezolvarea problemelor, capacitatea de gândire vizuală, înţelegând prin ea punerea în acelaşi coş a faptului că putem capta informaţii complexe vizual, le putem analiza extrem de repede şi putem acţiona pe baza analizei. Dacă, atunci când Marius iese din casă, raportează totul la un sistem tridimensional, care ar fi sistemul de reprezentare în cazul rezolvării problemelor? Îl avem deja. Acest sistem are şase dimensiuni, pe care tocmai le-am enunţat: „cine? ce?”, „cât?”, „unde?”?”, „cum?”, „de ce?”, „când''?. Într-un astfel de sistem, fiecare problemă are şase coordonate care o poziţionează în „spaţiul de business”. O problemă este considerată unidimensională, de bază, atunci când are o singură coordonată diferită de zero.

„cine? ce?”: Probleme legate de oameni sau obiecte. Care sunt entităţile implicate într-o problemă şi ce rol îndeplinesc ele? Cum diferă între ele? Cine este responsabil? Cine este implicat?


„cât?”: Probleme legate de măsurare, mărime. Cât de mari sunt implicaţiile? Cât de mare este X faţă de Y? Care este ordinul de mărime?

„unde?”: Probleme legate de modalitatea în care entităţile se potrivesc unele cu altele şi pot duce la un obiectiv comun. Care sunt compatibilităţile? Suntem pe direcţia bună? Există o legătură între…?

„când?”: Probleme legate de planificare şi timp de desfăşurare. Care este ordinea de efectuare a activităţilor? De cât timp avem nevoie?

„cum?”: Probleme ce rezultă din modul în care entităţile se influenţează unele pe altele. Ce se întâmplă dacă acţionăm asupra X? Care sunt implicaţiile? Ce influenţează pe Y?

„de ce?”: Probleme ce rezultă din imaginea de ansamblu. De ce facem acest lucru? De ce ne-am schimba? Dacă decidem să ne schimbăm, care sunt opţiunile?
Marius are imaginea tot timpul în faţa ochilor. Se pune întrebarea cum putem realiza acelaşi lucru în cazul problemelor. Destul de simplu: prin reprezentarea problemelor prin imagini. Poate că o să spuneţi „Da, dar eu nu pot desena, nu am talent”. Nici vorbă de talent. Imaginile pe care le folosim sunt simple. Oricine le poate desena. Pentru fiecare dintre cele şase probleme cu o singură coordonată diferită de zero, există o categorie de imagini simple, ce reprezintă problema clar, de această dată vizual (vezi figura 4), ocolindu-se astfel neclarităţile date de vorbire sau de scriere şi ajutând partea vizuală a creierului nostru să acţioneze.
figura4
Puteţi desena pe o coală de flipchart, pe un whiteboard, pe o tablă obişnuită sau chiar şi pe un colţ de hârtie. Esenţial este, însă, să obțineţi o imagine care să vă pună creierul la lucru.

Cum folosim imagini simple pentru a clarifica problemele de business? De ce, dacă folosim imagini, găsim mai uşor soluţii la problemele noastre? De ce gândirea vizuală şi inovaţia merg mână în mână? Care sunt etapele gândirii vizuale în rezolvarea problemelor? Sunt întrebări la care vom răspunde în următoarele articole dedicate gândirii vizuale. Dacă aveţi idei sau întrebări legate de gândirea vizuală, scrieţi-ne pe adresa eugen.dragomir@learningmanager.ro.

La finalul articolului, aş vrea să fac o menţiune specială despre David Sibbet, omul care mă ajută şi mă inspiră în ceea ce priveşte gândirea vizuală. David este autorul mai multor cărţi despre gândirea vizuală, Visual Meetings, Visual Leaders, Visual Teams, pe care vi le recomand

http://www.managerexpress.ro/

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu