Bhagwan Shree Rajneesh, personaj discutat şi discutabil, a scris: "Când există anxietate, ejacularea se produce repede. Dar când nu există, ejacularea poate fi întârziată ore întregi sau chiar mai multe zile, pentru că nu este necesară. Când dragostea este profundă, cei doi parteneri pot să se susţină energetic unul pe altul. Atunci ejacularea încetează complet şi iubiţii se pot întâlni astfel timp de ani fără nici o ejaculare, deci fără risipă de energie. Ei se relaxează unul într-altul.corpurile se întâlnesc şi se destind.
Mai devreme sau mai târziu, sexualitatea va înceta să se bazeze pe excitaţie, cum este acum; ea va deveni o detentă, o profundă "cedare". Dar aceasta nu se poate produce decât dacă vă veţi abandona energiei vitale care rezidă în voi - puterii vieţii -. Atunci, şi numai atunci vă veţi putea abandona iubitei sau iubitului dvs. Tantra afirmă că acest lucru se produce: ea ne învaţă chiar mai mult, cum să îl realizăm" (The Book of Secrets, pag. 398).
Aici Rajneesh are dreptate: anxietatea şi tensiunea sunt obstacole majore în domeniul sexualităţii în general, pentru că ele sunt cauza ejaculărilor precoce sau a impotenţei.
Pe lângă acestea, este sigur că anxietatea este cea care împiedică controlul ejaculării, dar aceasta nu este de ajuns! În acest caz trebuie recurs la procedeele tantrice însuşite; faptul că ele există şi că sunt transmise spre învăţare şi altora dovedeşte necesitatea lor!
Înainte de a aborda acest subiect să-l cităm pe S.B. Dasgupta, în "Introduction to Tantric Buddhism", pag. 142: "După adepţii lui Vajra-yana şi Sahaja-yana, plăcerea pe care o procură ejacularea este cu mult inferioară, în intensitate şi calitate, fericirii ce se poate atinge controlând această materie (sperma), stopându-i fluxul descendent cu ajutorul procedeelor yoghine subtile, şi imprimându-i o mişcare ascensională care o face să urce la nivelul creştetului capului, pentru a se fixa aici. Fericirea obţinută prin mobilizarea spermei se numeşte Mahasukha."(etimologie: Maha=mare, măreţ, Sukha=fericire)
În spatele acestui text puţin sibilin, să vedem despre ce este vorba. Pentru aceasta trebuie să ştim că, conform fiziologiei subtile yoghine şi tantrice, energia vitală globală se diversifică în 5 tipuri de energii principale, adică specializarea energiei vitale care administrează diverse funcţii organice. În privinţa controlului ejaculării, ne vom opri la 2 tipuri de energie vitală numite Prana Vayu şi Apana Vayu.
Prima, Prana Vayu este responsabilă cu absorbţia energiei şi a materiei, în timp ce Apana Vayureprezintă energia excretorie. În total, în bugetul total al , dacă Prana se ocupă de intrări, Apana este responsabilă cu ieşirile, iar sănătatea corpului uman rezultă din echilibrul şi armonia lor. O lipsă de Prana înseamnă lipsă de vitalitate, dar, dacă Apana nu evacuează tot ceea ce trebuie să iasă din corp, mai ales deşeurile rezultate în urma metabolismului, corpul "se murdăreşte" şi sănătatea este ameninţată. Energia excretorie este cea care evacuează fecalele, urina, transpiraţia etc. În plus, Apana controlează şi naşterea şi ejacularea, pentru că sperma iese din corp. În sfârşit, Apana acţionează către în jos, către diversele porţi de ieşire.
Tehnica tantrică subtilă pentru inhibarea ejaculării este logica. Ea constă în inversarea cursului energiei excretorii, cea care duce la ejaculare. Aceasta face lumină celebrului text sibilin al lui Dasgupta: "Trebuie stocat fluxul către în jos, către ieşire (Apana). Apoi trebuie dirijat înspre în sus, spre creier." Este evident că nu sperma este cea care urcă spre creier ci energia subtilă Apana, cea care controlează ejacularea. Acest lucru ne va permite să adăugăm o armă anti-ejaculare foarte puternică: respiraţia. Respiraţia ţine de resortul lui Apana: toxinele gazoase sunt la fel de nocive ca şi urina, de exemplu. Ori, respiraţia este singura cu funcţie dublă: ea depinde de Prana Vayu în timpul inspiraţiei şi de Apana Vayu în timpul expiraţiei. Devine clar: pentru a acţiona asupra lui Apana, deci asupra ejaculării, trebuie să stăpânim respiraţia (inspiraţia şi expiraţia), pentru că energia vitală este unitară. În plus, respiraţiaeste puntea între viaţa vegetativă, involuntară, deci inconştientă şi viaţa voluntară, conştientă. La un om obişnuit, respiraţia este automată şi nu trebuie să se preocupe de ea, dar, în orice moment (şi este suficient doar să vrei) poţi deveni conştient de ea şi poţi acţiona asupra ei, deci poţi controla Prana şi Apana. Aceasta permite, într-o mare măsură, să fie inhibată ejacularea. Cum?
Mai întâi, în timpul întregului act sexual, dar mai ales către punctul limită, trebuie să rămâneţi foarte calm şi să vă concentraţi asupra a ceea ce trăiţi alături de iubită dar fiind foarte conştient de respiraţie. În unirea obişnuită, ritmul respiraţiei şi mişcările coitale se sincronizează în mod spontan după cum urmează: împingere=respiraţie, retragere=inspiraţie. Atâta timp cât "navigaţi" prin ape calme, departe de punctul limită, această secvenţpă poate fi menţinută. Dar,
1. în apropierea punctului limită, trebuie să inversaţi acest ritm spontan în timpul du-te-vino, adică expiraţie la fiecare retragere a penisului şi inspiraţie la fiecare împingere.
2. sau, în timpul întregului contact trebuie să aveţi o respiraţie lentă, profundă, raportând fiecare ispiraţie sau expiraţie lungă cu mai multe du-te-vino succesive.
Aceste opţiuni pot să alterneze: respiraţii lente şi profunde încă de la intrarea penisului şi în timpul întregului act până la apropierea punctului limită când se inversează ritmul aşa cum am spus mai sus. Dacă cuplul trebuie să se imobilizeze un timp pentru a evita ejacularea, se trece la punctul 2 de mai sus. După "alerta" du-te-vino", se poate relua cu o respiraţie profundă şi lentă. De fapt, fiecare cuplu trebuie să experimenteze şi să înveţe să se cunoască reciproc.
Iată acum altă tehnică foarte eficace:
Inspiraţi pe nas, dar expiraţi pe gură. Astfel spus, impingere cu inspiraţie parţială-retragere cu retenţia aerului - din nou impingere cu inspiraţie parţială - din nou retragere cu retenţia aerului şi tot aşa până când plămânii sunt umpluţi (de la 5 la 9 cicluri). Când plămânii sunt plini, după o scurtă reţinere şi pe un recul al penisului, expiraţi dintr-o dată pe gură tot aerul cu un sunet: "HA", totul ritmat pe du-te-vino. Citind, totul pare complicat dar când ajungem la punctul limită, în care cea mai mică mişcare poate declanşa ejacularea, fără să vă mişcaţi, respiraţi lent şi profund, imaginaţi-va că vă reţineţi urina sau chiar o reaspiraţi, ce în exemplificarea lui Dalai-Lama.
Respiraţia trebuie să fie profundă încât să aveţi impresia că trimiteţi aerul până la baza abdomenului. În acelaşi timp, aveţi grijă la relaxarea chingii abdominale şi a feselor pentru că dacă la punctul limită vom bloca respiraţia strângând fesele şi întărind chinga abdominală - ca în cazul obişnuit - vom risca ejacularea. Tantra spune: "Cel care controlează mentalul, controlează respiraţia şi sperma".
Aceasta este adevărat dar bărbatul nu este singur iar femeia are şi ea un rol în acest joc amoros. O femeie experimentată ştie şi simte când bărbatul se găseşte la punctul limită şi îl ajută nemişcând deloc şi concentrându-şi toată atenţia la jocul amoros. De fapt, de femeie depind multe căci bărbaţii pot să rezite la "asaltul" unei femei pasionale care îi vrea sperma. Este adevărat, la început unirea amoroasă va părea mai puţin satisfăcătoare dar, curând, cuplul va descoperi că a câştigat pe toate planurile. Doar o femeie care are şansa de a face dragoste cu un bărbat tantric, care stăpâneşte toate tehnicile la perfecţie, poate să se abandoneze fără restricţii şi fără a-i provoca o ejaculare intempestivă.
Totodată, maituna tantrică nu ne condamnă la imobilitate totală; trebuie să ţinem cont de muşchii care intră în joc în timpul mişcărilor coitale. Ca şi pentru respiraţie, trebuie decondiţionat jocul muscular reflex al actului, deci mai întâi trebuie cunoscut. Pentru aceasta, în timpul actului amoros şi mai ales la punctul limită, bărbatul va observa care muşchi participă la jocul instinctiv şi ritmat la bazinului. Se poate observa şi în timpul unei ejaculări accidentale.
El va simţi muşchii lombari responsabili de zona rinichilor, ca şi fesierii şi centura abdominală acţionând şi crispându-se în faza ultimă obişnuită la bărbatul non-tantric.
Dacă nu vrea să derapeze, el va trebuie să se relaxeze, să înlăture toate mişcările sacadate, spastice, nearmonioase, du-te-vino trebuind să rezulte dintr-o mişcare ondulatorie suplă a întregii coloane vertebrale şi nu trebuie făcută cu mişcări de şale (din zona rinichilor). Ne controlăm mai bine când relaxăm muşchii reflex ai ejaculării. Din contră, trebuie să strângem cât mai bine inelul muscular de la baza penisului care intensifică erecţia. Cu cât este mai strâns, cu atât mai puţin riscăm ejacularea, cu excepţia ultimei secunde, acest tăiş al briciului, când trebuie să-l relaxăm şi pe el.
Tot în legătură cu mişcările, la început Tao propune "3 mişcări superficiale, 1 profundă", set de 81 de mişcări (pentru tao-işti, 81 este numărul perfect: este pătratul lui 9 care este pătratul lui 3, numărul perfect). Progresând, trecem la 9 mişcări superficiale, 1 profundă. La punctul limită, dacă bărbatul taoist se teme de ejaculare, el retrage penisul, nelăsând decât glandul angajat. După 20-30 secunde de nemişcare, el le va putea relua. La punctul limită, bărbatul îşi blochează suflul cu plămânii plini, îşi ridică diafragma deschizând toracele şi contractă partea de jos a abdomenului. Pentru Tao, bărbatul nu trebuie să ejaculeze înaintea celor 5000 de mişcări.
Jolan Chang, în cartea "Tao-arta iubirii" precizează că, cu timpul, retragerea penisului devine din ce în ce mai puţin necesară şi că vom sfârşi prin a recurge la acest procedeu foarte rar. În China antică, chiar înainte de ejaculare, se presa puternic cu indexul şi degetul mare al mâinii stângi, timp de 3-4 secunde, zona dintre scrot şi anus (bulb), totul pe inspiraţie profundă. Acest procedeu poate împiedica ejacularea dar, dacă ea totuşi are loc, sperma nu părăseşte penisul, ea este refulată către interior. Unde?
Fiziologic, ea nu poate să ajungă decât în vezică şi va fi eliminată în timpul primei micţiuni pentru că nu se poate întoarce de unde a venit, adică din prostată!
Spre deosebire de bărbatul taoist, bărbatul tantric când nu-şi poate inhiba ejacularea, acceptă ca ea să se producă în vagin. Singurul lucru pe care îl regretă este întreruperea amorului înaintea termenului şi faptul că s-a produs o micşorare a dorinţei un timp mai mult sau mai puţin scurt.
Tantra - le culte de la Feminite, autor Andre Van Lysebeth, Ed. Flammarion, ed.I, 1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu