duminică, 7 august 2016

Orgasmul masculin


MOTTO: "A fi lipsit de virilitate înseamnă a fi lipsit de viaţă, înseamnă a fi lipsit de capacitatea de a te minuna." 
Abhinavagupta

Dacă ar fi să-i credem pe sexologi şi psihologi, majoritatea femeilor ignoră orgasmul; literatura sexologică a făcut din "orgasmul cu orice preţ" o problemă, lăsându-ne să credem că un contact fără orgasm este ratat. Iar dacă Tantra ignoră obsesia orgasmului obligatoriu, propus ca ideal pentru cuplul "modern", totuşi problema orgasmului feminin există. Rajneesh, un tantric de referinţă, scria în Book of Secrets, vol.I, pag. 397: " Iată de ce femeile sunt supărate, iritate (nervoase) şi vor rămâne aşa. Nici o meditaţie nu le poate aduce pacea; nici o filosofie, religie sau etică nu le poate face să trăiască în armonie cu bărbaţii lor. Ele trăiesc frustrate, căci aşa cum afirmă Tantra, ca şi ştiinţa modernă, dacă femeia nu e într-adevăr satisfăcută de orgasm, ea va crea probleme în familie." 

Această privare îi va întreţine iritabilitatea iar ea va fi în permanenţă într-o dispoziţie de ceartă. 

Dacă femeia dvs. este morocănoasă, trebuie să reconsideraţi situaţia, căci numai femeia poate fi cauza." Când femeile nu ating orgasmul, ele devin "antisex" şi indisponibile pentru sexualitate. Şi de ce ar fie ele dispuse dacă nu experimentează vreodată fericirea profundă? După act, ele au un sentiment de a fi fost folosite. 

Majoritatea femeilor nu ating vreodată acel punct culminant, acea convulsie a corpului în care fiecare fisură a corpului vibrează şi fiecare celulă devine vie, freamătă de viaţă. Ele nu ajung la aceasta datorită atitudinii antisexuale a societăţii. Mentalul femeii devine iritabil şi aceasta, astfel deprimată, devine frigidă. 

Pentru a completa acest tablou, citez această frază teribilă extrasă din Rapport Hite, pag. 275: "Da, femeile trebuie adesea să înveţe să se bucure în pofida partenerului şi nu graţie lui." 

În general, se admite că problema orgasmului există, dar numai pentru femei: bărbatul ejaculează, deci are un orgasm. Acest "deci" este destul. 

Ejacularea este un fapt, orgasmul este un alt fapt. Câţiva sexologi moderni o ştiu, publicul ignoră aceasta, iar omul "normal" holbează ochii când îi spui că cel puţin 90% din bărbaţi ignoră orgasmul. Cum ejacularea şi cele câteva secunde care o preced sunt punctul culminant al experienţei sale sexuale, bărbatul e convins că acesta este orgasmul masculin. Din contră, Tantra ştie de milenii că tocmai ejacularea este ceea ce-l separă pe bărbat de adevăratul orgasm, de extazul sexual care conduce fiinţa la nivelele de conştiinţă superioare, cosmice. Ejacularea stopează brusc experienţa, pentru el ca şi pentru ea. Să o spunem direct: dacă 90% din femei nu experimentează orgasmul, aceasta este deoarece 65% din bărbaţi ejaculează precoce.

Definiţie: ejacularea precoce este atunci când bărbatul este incapabil să întârzie ejacularea cel puţin până când femeia este satisfăcută, după unul sau mai multe orgasme. Numai faptul de a întârzia ejacularea nu implică totuşi că se ajunge la veritabilul orgasm, chiar dacă experienţa sexului este intensă şi satisfăcătoare, dar este deja un progres. Ejacularea întrerupe brusc ascensiunea către orgasmul masculin şi omoară dorinţa, acest magnetism încântător care într-un cuplu ar trebui să fie o muzică ambientală, chiar în afara contactelor sexuale concrete. Odată cu ieşirea din erecţie a penisului, acest magnetism şi feeria uniunii bărbat-femeie dispare: cuplul se separă pentru a se regăsi în banalitatea cotidiană, ceea ce e profund regretabil. 

Tantra promite bărbatului potenţă sexuală nelimitată, erecţii atât de prelungite cât doreşte el şi iubita sa, capacitatea de a avea două-trei raporturi sexuale pe zi sau chiar mai multe, conform filosofiei taoiste!, fără a înceta vreodată s-o dorească pe iubita sa. 

Acest program îl seduce... ca şi pe iubita sa, dar la anunţarea preţului - renunţarea la ejaculare - surâsul îi dispare şi faţa i se alungeşte. 


Într-adevăr, scenariul clasic: săruturi, drăgălăşenii mai puţin savante, penetrarea, du-te-vino, ejacularea, ieşirea din erecţie. Ni se pare aşa de natural, intangibil, ineluctabil iar reflexul ejaculator ce vine din adâncul vremurilor este puternic. Impulsul sexual îşi are rădăcina în irezistibila pulsaţie a speciei care vrea să supravieţuiască, deci să procreeze, deci să ejaculeze. Acest comportament, implantat în genele noastre, este consolidat de educaţia pe care o primim. Pentru Tantra, cu excepţia evidentă a cazului când vrem să procreăm, ejacularea este superfluă. Totuşi, sunt de înţeles reticenţele bărbatului căruia i se propune să se decondiţioneze şi să evite ejacularea, proclamată inoportună. Ori, chiar numai din simplul punct de vedere al vieţii în cuplu fără ca măcar să se intenţioneze spiritualizarea sexului vizată de Tantra ... aceasta merită osteneala. 

Tao, care este un fel de Tantra chinezească, împărtăşeşte acest punct de vedere. De altfel, Jolan Chang, scrie în cartea sa "Tao-arta de a iubi": "Învăţătura vechilor taoişti susţine că orgasmul masculin şi ejacularea nu sunt deloc unul şi acelaşi lucru; ejaculări foarte rare care nu înseamnă în nici un caz că bărbatul are un potenţial sexual diminuat şi nici că ar resimţi mai puţin plăcerea fizică. Numai din obişnuinţă calificăm ejacularea drept punctul culminant al plăcerii." Iar acesta este un obicei nefast. 

Am fost adesea întrebat ce plăcere pot resimţi dacă nu ejaculez decât o dată la o sută de relaţii sexuale (aproximativ). Eu le răspund în general astfel: "În mod cert nu voi schimba plăcerea intensă pe care am resimţit-o pentru tipul vostru de plăcere. Cei 12 ani de-a lungul cărora am fost dependent de plăcerea legată de momentul ejaculării sunt pentru mine tot atâţia ani irosiţi”. Dacă interlocutorul meu este un bărbat, el nu poate pune la îndoială sinceritatea mea; mă vede calm, netulburat, fericit, sănătos şi plăcându-mi indiscutabil să fac dragoste. Dacă este vorba de o femeie şi dacă ea regretă atitudinea mea - pentru mine - la începutul relaţiei noastre, înflăcărarea mea îi risipeşte rapid orice urmă de îndoială în ceea ce priveşte intensitatea plăcerii pe care o resimt împreună cu ea. Îi vor fi suficiente câteva ore pentru a constata că experimentează o modalitate cu totul nouă de a face dragoste şi va recunoaşte probabil că niciodată relaţiile amoroase nu i-au generat o asemenea bucurie. De fapt, numeroase femei au avut generozitatea de a recunoaşte că au ignorat până atunci bucuria profundă pe care le-o putea aduce actul sexual." 

Astfel, timp de 12 ani m-am complăcut să ejaculez, sau să mă masturbez într-un vagin (căci aşa văd eu lucrurile astăzi)... 

Acum pot spune că actul sexual fără ejaculare reprezintă el însuşi o relaxare a unei tensiuni, dar fără explozie. Este o plăcere care se traduce printr-o liniştire, calmare şi nu prin violenţă, o fuziune voluptoasă, senzuală prelungită în ceva mult mai vast şi mai transcendent. Este un sentiment de comuniune într-un tot, nu o separare; un sentiment de uniune perfectă şi de împărtăşire, iar nu de spasm individual şi solitar ce-l exclude pe celălalt iubit. Nici un cuvânt nu-l poate exprima." 

Totodată, înainte de a aborda practica, trebuie să precizăm că nu este vorba de o renunţare imediată, totală şi definitivă, la ejaculare. 

Aceasta se va face în etape progresive. Raţionamentul următor a convins un mare număr de cupluri să facă o încercare sinceră. 

Primo, potenţialul sexual masculin este foarte variabil, mergând de la un raport pe săptămână (duminica dimineaţa la opt şi un sfert) până la contacte zilnicee, dar este în mod obligatoriu limitat. 

Femeia în schimb dispune de un potenţial sexual nelimitat. 

Secundo: la bărbat atâta timp cât există dorinţă, fiziologia nu limitează nici numărul şi nici durata erecţiilor. A nu ejacula înseamnă păstrarea spermei şi întreţinerea dorinţei, menţine puterea de erecţie intactă şi permite contacte sexuale nelimitate ca număr şi durată. 

Deci: orice raport sexual fără ejaculare este un beneficiu erotic net pentru cuplu! Cu cât bărbatul îşi economiseşte "muniţiile" ejaculatorii, cu atât mai mult potenţialul său de dorinţă şi puterea sa sexuală se ridică la nivelul femeii şi acest echilibru este un factor de armonie pentru cuplu. 

Atunci, de ce n-am încerca? 

Bineînţeles, eu ştiu că noi "zburăm la firul ierbii" adică nivelul nostru este cel al simplei plăceri sexuale, dar înainte de a vrea să-l depăşim trebuie mai întâi să-l atingem, să ajungem la el. 

În experienţa comună, ultimele secunde dinaintea unicului moment "de vârf" care declanşează spasmul ejaculator constituie zona de maximă fericire masculină. Apoi survine spasmul care răstoarnă totul spre decepţia cuplului. Ori, scurta plăcere ejaculatorie este deja mai mică decât cea din punctul limită. Soluţia tantrică este de o genială simplitate: a prelungi faza finală dinaintea ejaculării, cea mai intensă şi cea mai interesantă, şi, pentru aceasta, a inhiba spasmul. 

Suprema artă pentru un bărbat tantric constă în a rămâne un timp nedefinit în punctul limită, ceea ce îi facilitează accesul la " paradisul sexual cerebral" şi la veritabilul orgasm masculin. 

Experienţa cuplului nu mai este în acest fel limitată, nici întreruptă de slăbiciunea "pierderii puterii" masculine. Tantra oferă această experienţă tuturor cuplurilor, căci aceasta nu este o acrobaţie sexuală. Aceasta permite trecerea de la genital pur la sexual şi apoi la spiritual. 

În punctul limită, bărbatul debutant trebuie să rămână imobil (să se oprească imediat), la fel ca şi femeia, pentru a evita ejacularea, căci această porţiune este la fel de îngustă ca lama briciului. Numai un tantric experimentat poate, după o practică îndelungată, să rămână total activ în punctul limită fără a eşua. Totuşi, orice bărbat poate, cu puţină practică şi cu ajutorul iubitei, să rămână din ce în ce mai mult timp în echilibru pe această lamă de cuţit. În punctul limită imobilitatea recomandată debutanţilor devine repede relativă: un uşor du-te-vino devine posibil, amplificându-se gradat fără a bascula către spasm. 


Tantra - le culte de la Feminite, autor Andre Van Lysebeth, Ed. Flammarion, ed.I, 1988

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu