miercuri, 7 septembrie 2016

Posibilitatile mintii sunt nelimitate

Cum ar fi dacă aţi putea să utilizaţi doar 10% din degetele dvs., cu alte cuvinte un singur deget? Totul ar fi extrem de complicat, de la ridicarea unui creion şi până la răsucirea unui buton. V-aţi simţi probabil extrem de frustrat şi aţi renunţa. Oamenii folosesc în mod obişnuit doar 10% din capacitatea unuia dintre cele mai importante organe ale corpului:creierul. Restul de 90% rămâne în general nefolosit, deşi este disponibil

Modelul holografic al creierului

Chiar dacă ideea folosirii numai a 10% din capacitatea cerebrală este argumentată de studii ale neurofiziologiei şi dă mari speranţe celor care urmăresc optimizarea minţii umane, noi vom mergechiar mai în profunzime. În definitiv, a memora de 10 ori mai bine sau a fi de 10 ori mai inteligent, chiar dacă ar însemna foarte mult, ar reprezenta totuşi o limită de netrecut. În realitate, nu trebuie să privim funcţionarea minţii într-un mod mecanic, gândind că se va dezvolta în viitor de 10 ori mai mult, aşa cum un calculator personal Pentium este de câteva ori mai rapid decât unul 386.Cercetători de renume, cum ar fi fiziologul Karl Pribram, îm preună cu fizicianul David Bohm au propus un model holografic al funcţionării creierului şi memoriei. Într-o asemenea viziune, posibilităţile minţii umane devin, aşa cum se afirmă de altfel şi în tradiţia spirituală orientală, practic infinite.

Pentru a ne folosi în mod cât mai eficient mintea, primul pas îl constituie utilizarea ambelor emisfere cerebrale în mod egal. În mod natural, emisfera stângă coordonează activităţile logice şi este responsabilă de aşa-numita gândire din aproape în aproape, în timp ce emisfera dreaptă este centrată pe sentimente, fantezie, imagini mentale şi intuiţie. Profesorul de psihologie Don Schuster de la Universitatea din Iowa afirmă că :

„Atunci când ambele emisfere sunt implicate în procesul învăţării, acesta devine uşor şi rapid.“



Ciclul de funcţionare a emisferelor cerebrale

În revista internaţională de oto-neuro-oftalmologie, doctorul român I.N. Riga publica în premieră, în 1957, un studiu despre alternanţa perioadelor active ale emisferelor cerebrale. Neurosavantul David Shannahoff-Khalsa de la Institutul de Stiinţe Biologice din Salk a realizat studii encefalografice analizând comparativ activitatea emisferelor cerebrale stângă şi dreaptă. El a descoperit o succesiune a dominanţei uneia sau alteia dintre emisfere, într-un ritm ondulatoriu,de val. Timpul mediu al unui ciclu complet, de la emisfera dreaptă la cea stângăşi înapoi la cea dreaptă, aşa cum a descoperit el, este de aproximativ 120 minute.Potrivit cercetărilor sale, nu numai emisferele cerebrale, dar şi partea mai activă a corpului s-a dovedit a-şi schimba dominanta. Astfel, la fiecare 90-120 deminute, se realizează un ciclu complet în care este mai activă, mai plină de forţă şi susţinută energetic mai întâi jumătatea stângă a corpului, apoi urmând să devină activă pentru un interval identic jumătatea dreaptă a corpului.

Sinergia cerebrală amplifică posibilităţile creatoare ale creierului

Aspectul cel mai im portant din punct de vedere practic în privinţa dominanţei emisferei cerebrale este de a crea o stare de echilibru şi armonie a acestor emisfere.S-a descoperit că în timpul fiecărui ciclu de schimbare a emisferei dominante există o perioadă în care activitatea cerebrală devine echilibrată între ambele emisfere. Cercetările ne sugerează faptul că acesta este momentul de maximă importanta. 

O EXPERIENTA MENTALA 

Inca de tanar am fost interesat de performanţele nebănuite,ascunse ale creierului. Eram fascinat demetodele inventate pentru creşterea inteligenţei, îmbunătăţirea memoriei,accelerarea procesului de învăţare,amplificarea creativităţii, cu alte cuvinte de tot ceea ce astăzi este numit„neuroştiinţă“. La un moment dat, am întâlnit un cercetător care studia tehnica de bio-feedback şi dorea să compare eficacitatea diverselor tehnici de învăţarea generării undelor alfa (5-13 cicli/s).Am fost repartizat la început într-un grup de control, în timp ce alte grupuri au învăţat gradat tehnici de meditaţie, de respiraţie ritmică, de relaxare progresivă etc. 

Am gasit metoda


Grupului meu nu i s-au dat nici un fel de instrucţiuni. Conducătorul experimentului ne-a instalat electrozii pe cap şi ne-a spus să urmărim să determinăm acul unui ceas care era activat de undele alfa să meargă mai repede. După câteva încercări nereuşite, mi-am dat seama că obţin gradat o oarecare abilitate. Tot ce aveam de făcut era să îmi amintesc de o situaţie neobişnuită petrecută pe vremea când locuiam într-un mic refugiu construit într-o zonă de munte. Eram complet izolat, într-o regiune înzăpezită.Într-o zi, eram aşezat pe un bolovan şi urmăream curgerea unui izvor; eram de atât de mult timp nemişcat, încât o nevăstuică s-a apropiat foarte mult fărăca măcar să mă observe. Apoi m-a văzut şi ne-am privit un timp care mie mi s-a părut foarte lung; pupilele ei strălucitoare deveniseră centrul universului, tot restul a devenit alb, îndepărtându-se, şi am privit fix acei ochi, ca hipnotizat.Cercetătorul a fost pur şi simplu stupefiat, întrucât îi dădusem peste cap toate statisticile, producând mai multe unde cerebrale de tip alfa decât grupul care învăţase şi se antrenase special în acest sens prin tehnici speciale. Nu înţelegeam exact cum puteam realiza acest lucru, dar întotdeauna când evocam acei ochi încare mă scufundam privindu-i, simţeam ca atunci când, răsucind lent butonul unui radio, deodată toţi paraziţii dispar şi rămâne o voce sau o melodie clară;atunci apăreau aşteptatele unde alfa şi acul ceasului se învârtea. 

Imi puteam modifica la voinţă 
activitatea mentală

De fiecare dată când terminam experi-mentul, mă simţeam înviorat. Începusem să observ clar această stare de relaxare şi,cu cât exersam mai mult, mă simţeam din ce în ce mai bine. Era ceva care mă transforma profund şi mă făcea să mă simt permanent mult mai bine, mai relaxat, mai destins şi plin de tonus. Parcă eram chiar mai inteligent. Am înţeles atunci că până în acel moment îmi acceptam variatele stări mentale ca evenimente date; dacă mă simţeam deprimat, mânios sau ameţit nu mă întrebam de ce sunt aşa, îmi acceptam stările şi atât. Acum am înţeles că stările obişnuite de conştiinţă erau produsul sau efectul unei anumite activităţi mentale care se obiectiva prin ritmul şi amplitudinea acestor unde cerebrale. Am înţeles că această activitate mentală, acest ritm al undelor cerebrale poate fi schimbat la voinţă. Această revelaţie mi-a schimbat viaţa.Claritatea mentală pe care o simţeam după lucrul cu acest ceas al undelor alfa se menţinea zile întregi, făcându-mă nu numai să mă simt diferit, dar şi să acţionez diferit. Am început să scriu o serie de scurte povestiri. Ele înfloreau parcă în mintea mea din eter, întrucât personajeleşi intrigile niciodată nu mi le imaginasem mai înainte.Apăruse chiar o fervoare scriitoricească şi mă trezeam în faţa calculatorului, întrebându-mă ce noi personaje vor apare. Scriam şi studiam cu o mare viteză.Mă simţeam mult mai energizat, percepeam un nou sens al clarităţii mentale şi treptat am învăţat să obţin un anumit control asupra undelor mele cerebrale.Am simţit că deveneam mai inteligent,mai creativ,mai productiv,mai înţelept.Atunci mi-am pus următoarea întrebare:

„Poate o anumită maşină mentală să ne facă mai buni, mai inteligenţi, mai înţelepţi, mai creativi?“

Simţeam că acest lucru s-a petrecut cu mine, dar aceasta nu constituia o dovadă. Am început să investighez, să cercetez, să vorbesc cu oameni de ştiinţă şi am aflat că proiecte care doar cu câţiva ani înainte aparţineau domeniului ştiinţifico-fantastic, cum ar fi transfuzii de memorie, stimularea electronică,transplanturi de creier, interfeţe computer creier, stimularea electronică a centrilor cerebrali ai plăcerii, maşinile de somn electromagnetic, tehnologiile de creştere accelerată a creierelor, regenerarea neuronală, învăţarea rapidă, controlul activităţii emisferelor şi undelor cerebrale, astăzi reprezintă punctul de interes al multor laboratoare ale lumii.Aceste cercetări schimbă presupuneri îndelung valabile în ceea ce priveşte limitările creierului uman, evidenţiind faptul că anumite aparate pot constitui cu adevărat instrumente puternice pentru dezvoltarea facultăţilor şi capacităţilor mentale,dar şi pentru stimularea creşterii şi dezvoltării creierului fizic.

Scepticismul colegului meu s-a transformat în entuziasm

După un anumit timp, am avut posi bili-tatea să experimentez un asemenea aparat pentru antrenament mental, numit „brain-machine“. Când l-am văzut, nu am fost prea impresionat: o consolă electrică de aproximativ mărimea unei cărţi, acoperită cu cadrane, de care erau ataşate căşti stereo şi nişte ochelari, care aveau mai multe beculeţe în interior.Înaintea mea, s-a aşezat la aparat un coleg, a cărui figură îi trăda scepticismul. Si-a aşezat căştile şi ochelarii şi aparatul a fost pus în funcţiune. Fiecare mic beculeţ din interiorul ochelarilor a început să licărească ritmic. Atunci când tehnicianul a acţionat un buton, manifestarea luminoasă s-a schimbat, flash-ul de lumină generându-se mai întâi în dreptul fiecărui ochi, alternativ, apoi în dreptul ambilor ochi simultan, apoi în moduri din ce în ce mai complexe. Noi nu puteam auzi ceea ce el auzea prin căşti şi nici nu puteam percepe ceea ce el sesiza sub efectul stimulării vizuale şi sonore. Acţionând un alt buton, tehnicianul a început să schimbe frecvenţa uşorului zumzet elec-tronic pe care îl puteam auzi şi noi dincăşti.Colegul meu a spus atunci:

„Aceasta este o bătaie de inimă... acum e sunetul oceanului... acestea este un zumzăit de albine“
. Treptat, un zâmbet de mulţumireşi de siguranţă a apărut pe faţa sa.Deodată, el a spus cu o voce îndepărtată:
„Aud nişte voci de femei; parcă ar fi nişte incantaţii religioase.“
S-a aşezat mai bine în fotoliu; părea acum complet relaxat. Peste câteva clipe, a adăugat:
„Acum se aude sunetul unei viori şi o femeie care cântă; undeva în depărtare se aude un fel de cor.“
Se legăna uşor în ritmul muzicii pe care numai el o auzea.
„Acum se aude o muzică minunată, de pian... Din nou, voci cântând... cu siguranţă, voi vă jucaţi cu posturile de radio.“ 
Tehnicianul a acţionat butonul de lumini şi deodată flash-urile luminoase s-au schimbat.
„Ce efecte vizuale!“a strigat atunci colegul meu.

„O insectă dă furioasă din aripi, este o insectă neagră, dar vibraţia aripilor este purpurie şi galbenă; eu pot chiar să o schimb acum, uitându-mă atent la ea. Până acum, presupuneam că ceea ce văd este real, dar pe măsură ce îmi focalizez atenţia asupra a orice,pot să-l schimb!... Mă simt atât de fericit!“
a spus el râzând.

„Flash-uri galbene, portocalii, roşii într-o curgere continuă. Este precum un evantai, doar că în loc să îl văd, eu sunt evantaiul. Privesc în soare, se roteşte acum şi emite spirale de unde sonore portocalii, galbene şi purpurii. În mijloc se află o stea. O modificare de la roşu către negru, care trece printr-o paletă infinită de culori, atât de repede încât nu le pot vedea, dar le simt în mine pe toate. Este ca şi cum cineva m-a aruncat în soare. Ce lumină albă! Se împrăştie acum în mii de culori care cântă...“

Un zâmbet fericit a înflorit pe faţa sa. Corpul său rămăsese complet nemişcat şi relaxat.


Deodată am văzut...

Nu-mi venea să cred şi în sinea mea mă întrebam ce se petrecuse în realitate. Abia aşteptam să se ridice el pentru a mă instala eu în faţa acestei fascinante maşini. Când m-am aşezat în fotoliu, tremuram uşor. Mă simţeam puţin copleşit. Eram conştient de oamenii care mă priveau şi aş fi vrut mai degrabă să experimentez maşina singur, la mine acasă. Punându-mi căştile, am auzit un uşor zumzet electronic şi m-am întrebat cum fusese posibil să-şi imagineze că aude atâtea sunete diferite. Atunci când mi-am pus ochelarii, luminile albe m-au invadat, clipind supărător. Am observat pe ecranul consolei că ritmul era de aproximativ 20 cicli/sec., caracteristic undelor beta rapide, specifice stărilor obişnuite de conştiinţă din starea de veghe. Pentru a determina un ritm mai lental luminilor, am comutat butonul de frecvenţă către 10, apoi către 5 cicli/sec,ritm specific undelor beta lente, care însoţesc reveria profundă, meditaţia şi vizualizarea mentală creatoare. Strălucirea flash-urilor luminoase a crescut, şi deodată am văzut... Stiam că micuţele flash-uri luminoase erau albe, dar viziunile care mi-au apărut curând erau vii, dinamice, spectaculoase,în culori strălucitoare - stranii franje luminoase, peisaje colorate zimţate, tunele înguste de lumini care se schimbau cu salturi rapide, jocuri multicolore spiralate,fragmente de imagini reale ce interferau cu modele luminoase.Eram perfect lucid. M-am simţit atras irezistibil către interiorul propriei mele fiinţe. Neliniştea şi tensiunea de la început se topiseră. Eram conştient că există oameni în cameră, dar nu mai prezentau nici un interes pentru mine; ei constituiau o altă lume depărtată. Am experimentat numeroase frecvenţe şi modele de stimulare şi de fiecare dată viziunea interioară se schimba. Am observat că anumite modele readuceau în memorie amintiri extrem de vii. M-am simţit din nou copil pe malul unui lac, urmărind interesat broscuţe şi păianjeni, simţind soarele fierbinte pe spatele gâtului şi mirosul algelor verzi şi al nămolului din lac.Cu timpul, am trăit o nouă stare.Creierul meu a dobândit un nou tonus,aveam gânduri noi şi sesizam noi căi de a gândi. Era ca şi cum creierul meu ar fi fost reglat să funcţioneze acum într-un alt mod, iar mintea mea cunoştea şi experimenta noi cai de a gandi si simti...

aut;Prof ing Eugen Bargaoan

Consultant hipnotist-(Membru al asociatiei americane de hipnoza NGH)


Reabilitolog psiho-informational (certificat in practicile si terapiile psiho-informationale de catre ACADEMY OF COSMOHUMANISM INTERNATIONAL AND EUROPEAN INFORMATIZATION ACADEMY)

jurnalist 

Instructor Yoga

In vederea formarii unor grupe pentru activarea potentialitatilor  creierului, armonizarea vietii sexuale in cuplu, amplificarea fortei personale si karismei, combinat cu asane yoga. Curs saptamanal, o sedinta pe saptamana, va rog sa-mi scrieti tudor.cornel.iosub@gmail.com

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu