Despre transă în tenis, partea a doua | Jocul interior: cum să joci tenis ‘inconștient’ de bine

Caracterizam transa, data trecută când am scris despre subiect , drept o stare de uitare de sine opusă contemplării negative sau îngrijorării . De asemenea, transa era şi emoţie absolută aflată în serviciul performanţei şi al acumulării de cunoştinţe . Dar, în primul şi-n primul rând, transa se definea ca o concentrare maximă, intenţionată a atenţiei asupra acţiunii de îndeplinit . Rămăseserăm, cu doar câteva ore înainte ca Tommy Haas să se apuce să ne demonstreze live cum stă treaba cu transa , la ideea că a fi „in the zone” nu este apanajul unei elite selecte, ci un lucru care se poate învăţa de către oricine. Cum anume se învaţă este subiectul unei alte cărţi clasice, scrise cu vreo douăzeci de ani înaintea „Inteligenţei emoţionale” a lui Goleman. Titlul ei? „The Inner Game of Tennis” . Vândută în peste două milioane de copii. Biblia lui Billie Jean King. Autorul? Timothy Gallwey , atunci antrenor de tenis, acum recunoscut ca fondator...