joi, 28 iulie 2016

De ce transplantul de organe?

De la mijlocul veacului trecut, formidabila explozie ştiinţifică ce a permis lumii libere să-şi protejeze supravieţuirea şi să câştige cel de-al doilea război mondial, a făcut şi medicina să beneficieze de noi cercetări. Progresele au fost spectaculoase, atât în domeniul diagnosticului şi al chirurgiei, cât şi în cel al ştiinţelor specifice fundamentale, îndeosebi în imunologie. Din nefericire, terapeutica a rămas în urma diagnosticării şi nu a permis să se abordeze cu seninătate majoritatea bolilor cronice, care rămân cu disperare cronice, trebuind astfel să beneficieze de tratamente paleative – zise de «substituire» – ce fac apel la «medicamente-proteze» pentru a înlocui anumite procese biologice deficiente sau epuizate.

Neavând decât o metodă de abordare statică şi materialistă faţă de boală, medicina clasică nu întrevede nici un singur moment posibilitatea stimulării reacţiilor de autoreglare a organismului şi nici pe cele ale stimulării regenerării materiei vii, pe care le regăsim în anumite ţesuturi: de exemplu, oasele se reconstituie după fracturi, ficatul se reconstituie după extirpări – chiar până la un procent de 70% din masa sa – iar ansamblul celulelor noastre se reînnoieşte în întregime la fiecare şapte ani.


De fapt, numai ramurile medicinei energetice tradiţionale, cum sunt homeopatia sau acupunctura, se bazează pe principii reactive de stimulare a sistemelor de reglare ale celulelor şi ale ţesuturilor organismului.
Admiraţia actuală exagerată a lumii medicale pentru transplantul de organe corespunde conjugării a două fenomene:
– constatarea eşecului terapeuticii medicale clasice, incapabilă de a restaura un ţesut bolnav. Toate organele aflate în insuficienţă (cardiacă, renală, hepatică, pancreatică, pulmonară) evoluează pe termen mai mult sau mai puţin lung către moartea lor. Conform acestui sistem de gândire, este deci justificat să fie luată în considerare înlocuirea organului atins de insuficienţă.
– progresele ştiinţelor fundamentale, în special cele ale imunologiei, care permit o stăpânire mai bună a inserţiei unei grefe străine la un pacient receptor şi, prin aceasta, permit încercarea de a împiedica respingerile – care sunt fenomene de apărare naturală a unui receptor faţă de un corp străin.

Care sunt problemele medicale ridicate de transplantul de organe?


1) Probleme legate de donator

Prelevarea de organe de la un donator se face cel mai adesea de la un subiect mort clinic (adică un subiect a cărui electro-encefalogramă este plată) dar ale cărui organe sunt menţinute în mod artificial în viaţă, printr-o instalaţie adecvată. Există totuşi o contradicţie care pune o problemă morală: moartea reală a individului antrenează descompunerea ţesuturilor şi a organelor, însă atâta timp cât acestea nu se descompun, înseamnă că «moartea» nu este reală.
Avem oare dreptul de a preleva un organ care, prin definiţie, trăieşte încă, de la un pacient care nu este mort cu adevărat?

2) Probleme legate de receptor

Sistemul imunologic care menţine coerenţa unui individ este bazat pe principiul recunoaşterii «sinelui» şi a «non-sinelui»; un sistem recunoaşte ceea ce ne aparţine, constituţia noastră proprie (sinele), în timp ce un altul recunoaşte ceea ce ne este străin (non-sinele) şi îl respinge prin intermediul reacţiilor specifice: antigen (non-sine) – anticorp (sine). Problema transplantului de organe este deci de a se evita fenomenul natural de respingere de către receptor (sinele) a organului prelevat (non-sinele). Există două condiţii principale:
– Prima condiţie: donatorul trebuie să fie din punct de vedere imunologic foarte apropiat de receptor, ceea ce nu este niciodată întru totul posibil, întrucât, la cele peste 7 miliarde de indivizi care trăiesc pe globul terestru, există peste 7 miliarde de formule imunologice…
Organul prelevat va fi întotdeauna diferit de cel al receptorului şi acest fapt antrenează riscul respingerii.
– A doua condiţie: trebuie împiedicat receptorul să declanşeze fenomenul natural al respingerii, adică trebuie să fie împiedicat mecanismul de recunoaştere a «sinelui» care respinge «non‑sinele»; acest lucru este parţial posibil graţie descoperirii medicamentelor imunosupresoare care, după cum indică numele lor, încearcă să suprime reacţiile imunitare normale ale receptorului.
Aceste produse (cortizon, ciclosporina etc.) sunt în general greu suportate şi trebuie să fie ingerate de receptor până la sfârşitul vieţii sale. Ele nu au decât un singur rol: acela de a împiedica recunoaşterea sinelui şi, prin aceasta, de a nu recunoaşte non-sinele, adică grefa străină. Mai simplu spus, aceste produse au drept rol de a omorî d.p.d.v. imunologic caracteristicile profunde ale individului.
Se poate spune deci despre un subiect căruia i s‑a implantat o grefă, că nu mai este decât un «handicapat imunologic»; acesta nu mai are caracteristici specifice şi este obligat să ia medicamente chimice întreaga sa viaţă.
Este oare justificat să se plătească acest preţ pentru un transplant?

Consecinţele transplantului de organe pentru viitorul medicinei


Medicina ştiinţifică şi materialistă se află într-un atare impas încât, singurele două căi de cercetare întrevăzute pentru anii următori sunt, pe de o parte, transplantul de organe şi, pe de altă parte, ingineria genetică.
Impasul este legat de incapacitatea medicinei moderne de a aborda organismul altfel decât în mod material sau fizico-chimic, esenţa însăşi a vieţii şi finalitatea acesteia scăpându-i întru totul.
Capacitatea de regenerare a materiei vii sau a unui organ slăbit: iată care ar trebui să fie calea principală de cercetare a următorilor ani. Din păcate, această cercetare este împiedicată datorită unor mari probleme financiare şi a incapacităţii de înţelegere de către cercetători a mecanismelor materiei vii. Ori, organele omului – supus la o poluare chimică, alimentară şi medicamentoasă de o amploare necunoscută până acum în istoria umanităţii – tind să se deterioreze tot mai rapid. Această evoluţie, pe care cercetătorii actuali o cred de neevitat – în lipsă de cunoştinţe «energetice» – face să se ia în considerare doar «schimbul standard» al organului pe cale de a muri. Această posibilitate a devenit realizabilă graţie progreselor ştiinţei fundamentale, precum şi a unei mai bune cunoaşteri «parţiale» a imunologiei şi a ameliorării tehnicilor chirurgicale, îndeosebi în privinţa prelevărilor de organe de la donatori.
Aceşti doi factori explică admiraţia exagerată a corpului medical pentru grefele de organe, din care se vrea a se face obiectivul prioritar în anii următori. Drept urmare, celelalte cercetări medicale sunt blocate sau oprite; printr-o astfel de atitudine, este pusă în umbră o întreagă perspectivă a viitorului. Trebuie să remarcăm însă că o atare orientare ne priveşte pe noi toţi.

Care sunt obstacolele pentru transplantul de organe?


Cunoaşterea Legilor Naturii, care sunt descrise în Mesajul Graalului, explică de ce, din punct de vedere spiritual, nu se pot accepta grefele de organe ca mijloace terapeutice ale viitorului. Organismul uman este constituit dintr-un corp energetic fabricat şi întreţinut de fiinţele animistice: artizane ale naturii, acestea menţin coeziunea trupului din materie densă cu corpul din materie de densitate medie – respectiv corpul astral.
Când condiţiile biologice şi cele energetice sunt cele cuvenite şi când organismul este în viaţă, sufletul poate să folosească în mod lejer instrumentul (trupul) care i-a fost pus la dispoziţie pentru această viaţă. în momentul morţii însă, sufletul se retrage la nivelul materiei fine, părăsind progresiv corpul fizic, apoi pe cel din materie grosieră de densitate medie şi în fine, pe cel de materie grosieră de densitate fină.
Prezenţa cordonului de argint care leagă sufletul de trup, indică faptul că cele două corpuri nu s-au separat încă; moartea reală corespunde într-adevăr separării sufletului, dar şi dispariţiei cordonului de argint. Atunci, sufletul nemaifiind legat de materie, nu mai poate anima trupul prin intermediul corpului de densitate medie (sau corpul astral) şi astfel, corpul fizic începe imediat să se descompună.
Atâta timp cât organismele sau organele nu se descompun, înseamnă că sufletul încă mai animă trupul din materie grosieră, fiind deci legat de acesta. În consecinţă, pentru ca un organ grefat să poată continua să trăiască şi să funcţioneze, el trebuie să fie legat din nou la forţa însufleţitoare la care a fost perfect adaptat începând de la încarnarea fiinţei căreia i-a aparţinut în viaţa sa terestră.
Persoana care a suferit un transplant de organ poartă deci în ea şi forţa însufleţitoare a donatorului, în timp ce propria sa forţă este scăzută prin medicamentele pe care este obligat să le ia pentru a-şi suprima imunitatea proprie.
Această situaţie, extrem de penibilă pentru receptor, antrenează şi un anumit număr de tulburări medicale şi îndeosebi:
– o schimbare profundă a caracterului receptorului;
– o modificare a comportamentului şi a viselor.
De altfel, cei din jurul său sesizează adesea că «acesta nu mai este cu totul acelaşi».
Aşadar, numai reorientându-se către spiritualitate, adică reconsiderând omul în dimensiunea sa spirituală, ştiinţa va găsi adevăratul drum. Și pentru aceasta, Mesajul Graalului ne oferă o speranţă extraordinară.
Din punct de vedere spiritual, principiul transplantului nu poate fi o soluţie, întrucât pe de o parte, aceasta împiedică sufletul donatorului să se detaşeze în mod total de planul materiei dense – dat fiind faptul că el trebuie să rămână mereu în apropierea organului prelevat şi grefat, pentru ca acesta să funcţioneze – şi că, pe de altă parte, aceasta conduce şi la o paralizie a sufletului receptorului – care este acum parazitat de sufletul donatorului; liberul arbitru al receptorului se află astfel puternic compromis.
Se pune deci, în acest caz, întreaga problemă a «ştiinţei fără conştiinţă». Știinţa nu trebuie să realizeze un lucru doar pentru faptul că este interesant, ci trebuie ca acesta să fie cu adevărat folositor.
Ceea ce este interesant este doar de ordin intelectual, rece şi fără viaţă. Utilitatea este însă ceva de ordin intuitiv, viu şi cu un scop. Dacă transplantul de organe este posibil, nu înseamnă că este şi util.
Degradarea unui organ intern ar trebui să-l facă pe omul în cauză să se gândească la:
– necesitatea respectării instrumentului său corporal în decursul vieţii prin respectarea legilor naturale ale igienei;
– venirea morţii, care nu este un sfârşit definitiv, ci o trecere şi o naştere în planul materiei subtile;
– posibilitatea regenerării materiei vii, acţiune care ar trebui să facă obiectul cercetărilor din anii care urmează.
Legile Creaţiei ne învaţă că materia, ca parte integrantă a naturii, este supusă acţiunii a patru legi ce nu pot fi ocolite:
– aceasta este o reprezentare materială, dar în acelaşi timp este administrată de elemente naturale fundamentale de o altă esenţă, despre care vorbesc şi tradiţiile şi care sunt descrise de toţi poeţii inspiraţi: fiinţele animistice;
– materia este supusă la o maturare ciclică;
– ea este capabilă de autoperpetuare;
– aceasta se supune principiului imitaţiei.
Tocmai aceste legi ar trebui să fie studiate pentru a oferi bolnavilor o speranţă adevărată şi respectiv pentru a dirija cercetările către regenerarea materiei – şi anume a organelor deficiente – astfel cum fac deja într-o anumită măsură ramurile medicinei energetice – cum este de exemplu cazul homeopatiei.
Atâta timp cât fiinţa omenească va refuza cunoaşterea legilor Creaţiei, atâta timp cât nu le va respecta şi, în consecinţă, nu le va imita, cercetarea ştiinţifică va măguli intelectul, dar îl va distruge pe om

sursa.lumea graalului.ro

Patru plante care cresc capacitatea creierului

Este o certitudine astăzi faptul că alimentaţia deţine un rol important în procesele
fiziologice ale organismului. Aşa cum unele alimente produc adevărate dezastre, altele vin să remedieze deficienţele rezultate în urma acţiunii celor dintâi.
La nivel cerebral, lucrurile nu stau deloc diferit. Dacă o mulţime de substanţe chimice din care putem enumera rapid florul, OMG-urile, metalele grele aduc prejudicii funcţiilor cerebrale, specialiştii ne indică şi câteva plante menite de mama natură să crească capacităţile funcţionale ale creierului.
Ginko biloba
Fiind unul dintre cei mai cunoscuţi copaci din lume, de origine din China, este atestat de cercetătorii moderni pentru proprietăţile sale de îmbunătăţire a memoriei şi funcţiilor cerebrale. Frunzele de Ginko biloba conţin două substanţe chimice, flavonoide şi terpenoide, dovedite ca fiind antioxidanţi puternici cu rol în anihilarea radicalilor liberi din întreg corpul, inclusiv din creier. Acest fapt este extrem de important deoarece stresul oxidativ ajută la dezvoltarea tulburărilor neurodegenerative cum sunt demenţa, boala Parkinson şi Alzheimerul. Este deasemenea recunoscut faptul că ajută pacienţii cu insuficienţă vasculară cerebrală.
Este necesară un pic de atenţie la achiziţia unui supliment alimentar care conţine Ginko Biloba, pentru că multe din cele importate din China au un nivel ridicat de metale grele, în special plumb.
Bacopa
Cunoscută şi sub numele de Brahmi, creşte în zona Asiei de Sud, şi este citată frecvent în medicina ayurvedică drept un tonic al sistemului nervos. Este utlizată de terapeuţii tradiţionali pentru a spori procesele de învăţare şi memorare.
Componentele active asociate de către specialiştii moderni funcţiilor cognitive sunt compuşii de saponine, numiţi bacosides. Aceştia îmbunătăţesc neurotransmisia între celulele creierului, repară neuronii deterioraţi, crescând în acelaşi timp producţia de serotonină.
Studiile au demonstrat că Bacopa generează procese de recuperare a memoriei, întelegere sporită, înlătură anxietatea, depresia, insomnia şi ADD, fără a da dependenţe sau efecte secundare.
Reishi
Cunoscută în Orient drept "ciuperca nemuririi", Reishi poate fi întâlnită în mai multe locuri ale lumii. Sunt cunoscute efectele sale benefice asupra sistemului imunitar, cardiovascular, în reglarea suprarenalelor, ficatului, dar şi în afecţiuni nervoase şi cerebrale. Reishi este o plantă importantă pentru creier datorită în special proprietăţilor ei antibacteriene şi fungice. Este cunoscută astăzi legătura strânsă dintre un intestin sănătos şi un creier sănătos.
În mod direct, Reishi, ajută la gestionarea situaţiilor de stres, facilitând eliminarea anxietăţii şi creşterea clarităţii mentale.
Shilajit
Asupra a ceea ce este Shilajit-ul sunt enunţate mai multe ipoteze. Unii specialişti spun că acesta este un reziduu de plante degradate de bacterii şi ciuperci, în timp ce alţii susţin că este vorba de un amestec de roci. Cert este că această substanţă este găsită în fisurile stâncilor din regiunile montane, cea provenită din Himalaya fiind se pare cea mai de calitate.
Shilajitul conferă vitalitate şi putere organismului, fiind de multe ori asociat cu un super leac vindecător. Este bogat în acizi organici care ajută metabolismul şi-i conferă rezistenţă, îmbunătăţeşte funcţiile cerebrale, circulaţia şi digestia.
Shilajitul este utilizat în medicina tradiţională în cazuri de depresie şi sters mental.

sursa;http://www.privireinviitor.ro/articole/937-patru-plante-care-cresc-capacitatea-creierului.html

miercuri, 27 iulie 2016

Ce stil de viata te poate mentine tanara ?


Potrivit unui studiu pilot facut public in septembrie 2013, schimbarile de dieta, exercitiile fizice, buna gestionare a stresului si sustinerea sociala pot conduce la prelungirea telomerilor (acele parti din cromozomi care cauzeaza imbatranirea).

Studiul a fost publicat online, in The Lancet Oncology si a fost realizat de oamenii de stiinta de la UC San Francisco si de la Institutul de Cercetare a Medicinii Preventive - un institut de cercetare non-profit din Sausalito, California. Cercetatorii au analizat efectul dietei si al stilului de viata asupra sanatatii si a aparitiei bolilor.

Telomerii sunt capsule protectoare, aflate la capatul cromozomilor, care stabilesc cat de repede imbatranesc celulele. Acestia reprezinta combinatii de ADN si proteine care ii ajuta sa ramana stabili si sa protejeze capetele cromozomilor. Pe masura ce telomerii devin mai scurti, integritatea lor structurala slabeste, ceea ce duce la imbatranirea accelerata a celulelor si la moartea lor.

In ultimii ani, scurtarea telomerilor a fost asociata cu o serie de boli, inclusiv cancer, accidente vasculare cerebrale, dementa, boli cardiovasculare, obezitate, osteoporoza sau diabet.

"Genele noastre, precum si telomerii nu reprezinta neaparat soarta noastra", spune Dean Ornish, profesor de medicina clinica, fondatorul si presedintele Institutului de Cercetare in Medicina Preventiva.

"Aceste descoperiri indica faptul ca telomerii ar putea fi prelungiti in masura in care oamenii isi schimba stilul de viata. Cercetarile indica faptul ca telomerii mai lungi sunt asociati cu mai putine boli si cu o viata lunga."

Vreme de 5 ani, cercetatorii au urmarit 35 de barbati bolnavi de cancer de prostata, in stadiu incipient, pentru a analiza relatia dintre schimbarile in stilul de viata, lungimea telomerilor si activitatea telomerazei. Noul studiu a fost conceput pentru a determina daca modificarile stilului de viata ar putea afecta activitatea telomerazei si lungimea telomerilor pe o perioada mai lunga de timp.

4 alegeri de viata care va pot mentine tineri

1. Dieta bazata pe plante (bogata in fructe, legume si cereale nerafinate si saraca in grasimi si carbohidrati rafinat)
2. Exercitii fizice moderate (mers pe jos 30 de minute pe zi, sase zile pe saptamana)
3. Reducerea stresului (intinderi usoare bazate pe tehnici yoga, exercitii de respiratie si de meditatie)
4. Suport social (prieteni, familie, sentiment de apartenenta la o comunitate)

Cercetatorii sunt de parere ca rezultatele nu pot fi limitate numai la barbatii cu cancer de prostata ci sunt susceptibile de a fi relevante pentru populatia generala. "Ne-am uitat la telomerii din sangele participantilor si nu la tesutul de prostata", a declarat Ornish.

Noul studiu este o continuare a cercetarilor anterioare (2008) care au realizat o analiza pilot similara, desfasurata pe o perioada de 3 luni, in care participanti au fost rugati sa urmeze acelasi program de stil de viata. Dupa trei luni, barbatii din studiul initial au prezentat o activitate a telomerazei semnificativ crescuta. Telomeraza este o enzima care reparara si prelungeste telomerii.

Concluzie: Schimbarile simple aduse stilului de viata pot creste speranta de viata. Dieta, exercitiile, reducerea stresului si mentinerea unei vieti sociale active formeaza cheia longevitatii. Modificari simple in stilul de viata pastreaza fiecare celula din corp mai tanara si prelungeste telomerii.

http://www.topexperti.ro/noutati/Stiluri-de-viata-care-te-mentin-tanara_1314

duminică, 24 iulie 2016

Practica Ghizilor spirituali nemuritori de prelungire a vieții

de Iulia Bontaş

Spiritul Suprem ATMAN este etern sau, altfel spus, nemuritor. Egoul, personalitatea efemeră, limitată a fiinţei umane este temporară și parțială, fiind supusă devenirii. Trupul fiinţei umane poate fi un templu al Spiritului real, divin sau doar o reşedinţă tranzitorie a egoului, al falsului nostru eu. El poate împrumuta calităţile eterne și nemuritoare ale spiritului sau, dimpotrivă, poate să trăiască în timpul limitat al egoului. Alegerea ne aparţine întotdeauna. 

Totalitatea gândurilor, intenţiilor şi acţiunilor noastre este ceea ce ne definește nu doar destinul, dar şi modul în care alegem să se desfăşoare curgerea temporală a vieţii noastre. Şi, dincolo de derularea obiectivă a evenimentelor vieţii, cu toţii ne-am confruntat cu siguranţă nu doar o dată cu percepţii subiective asupra curgerii timpului, ce au pus uneori sub semnul întrebării orice încercare de definire absolută a noţiunii de timp.
Înţelepciunea supremă a Ghizilor spirituali ce au atins atât desăvârşirea spirituală, cât şi nemurirea fizică, corporală, ajungând astfel să trăiască perioade de timp foarte îndelungate şi să părăsească această lume la voinţă, ca urmare a unor necesităţi de ordin mult mai înalt decât simpla îmbătrânire a trupului, a revelat, printre altele, şi anumite modalităţi simple de prelungire a vieţii sau chiar de reîntinerire, ce pot fi cu uşurinţă aplicate de fiinţele umane care, prin graţia lui Dumnezeu, au avut şansa primirii unor astfel de iniţieri. 

O astfel de tehnică ce aparţine tradiţiei spirituale a Ghizilor spirituali nemuritori este şi cea pe care o prezentăm în continuare. Ea favorizează prelungirea duratei vieţii, generând simultan un proces de reîntinerire. 

Cu siguranţă că unii dintre cititorii noştri sunt deja familiarizaţi cu modalitatea de revelare a Sinelui Divin Atman folosind tehnica de focalizare asupra cadranului unui ceas, în care se urmărește detaşat procesul de rotaţie al limbilor ceasului, păstrându-se priza de conştiinţă asupra momentului prezent şi a stării simple de fiinţare descrise sintetic prin acel binecunoscut „eu sunt...“. Deloc întâmplător, tehnica pe care o prezentăm în continuare recurge ca modalitate de sprijin tot la cadranul unui ceas, însă de data aceasta se va urmări o inversare a procesului de curgere a timpului, procesul de rotaţie a limbilor ceasului fiind din acest motiv inversat. Altfel spus, se va recurge la un proces de vizualizare a rotaţiei limbilor de ceas în sens YANG. 

Cheia întregului procedeu constă dintr-o omologare a curgerii inversate a timpului obiectiv, măsurat de rotaţia inversă a limbilor de ceas, cu timpul subiectiv al persoanei ce realizează acest procedeu în desfăşurarea sa inversă, pornind din momentul prezent, într-o derulare inversă mergând către un moment temporal anterior pe care îl vom alege în mod conştient ca ţintă temporală sau moment limită până la care dorim să se realizeze procesul de reîntinerire (de exemplu vârsta de 16 ani, aşa cum este cazul marelui Ghid spiritual Babaji). 
Ca modalitate de realizare concretă a acestei tehnici, prezentăm în continuare succesiunea etapelor sale:
1. Consacrarea în mod total şi necondiţionat a fructelor acestui procedeu către Dumnezeu Tatăl.
2. Manifestarea clară şi fermă a intenţiei de prelungire a vieţii şi de reîntinerire folosind acest procedeu.

3. Metoda propriu-zisă:
a) Se va vizualiza interior cadranul unui ceas ale cărui limbi descriu o rotaţie inversă sensului obişnuit de rotaţie al acelor de ceas, altfel spus o rotaţie în sens YANG. 
b) Se realizează apoi interior echivalarea între timpul obiectiv măsurat cu ajutorul ceasului şi timpul individual subiectiv al persoanei care realizează tehnica.
c) Se vizualizează rotaţia inversă a acelor de ceas, măsurând astfel prin această identificare timpul subiectiv al practicantului, care se desfăşoară în sens invers. Pe toată durata desfăşurării acestui proces vom păstra foarte clar în conştiinţă faptul că, de exemplu, o oră măsurată pe ceas prin rotaţia acelor de ceas va însemna pentru noi ca practicanţi o oră mai puţin în pocesul de desfăşurare subiectivă al vieţii noastre, o zi măsurată prin desfăşurarea obiectivă a „ceasului nostru YANG“ va însemna o zi mai puţin în curgerea subiectivă a vieţii noastre etc.
d) Se va menţine această vizualizare continuă a rotaţiei inverse a acelor de ceas până când acest proces va decurge de la sine în fiinţa practicantului, fără a mai fi angrenat mentalul conştient, în ritmurile universului.
4. Revenirea gradată, conştientizând în final procesul de încetinire a curgerii timpului subiectiv şi, prin aceasta, realizarea implicită a procesului de reîntinerire şi prelungire a vieţii.
5. Manifestarea unei stări profunde de recunoştinţă faţă de Dumnezeu Tatăl, prin graţia căruia practica noastră este încununată de succes!

sursa;yoga esoteric

Cum sa ai incredere in tine




. Gaseste un loc linistit si in care sa nu te deranjeze nimeni pentru 10-15 minute 


2. Stai confortabil acolo pe un scaun si inchide ochii. Relaxeaza-te incet si fi doar atent la respiratia ta. 

3. Dupa 1-2 minute de relaxare, confortabila, calma, linistita - imagineaza-ti in fata ta o oglinda uriasa. 

4. Priveste oglinda si observa-i rama stralucitoare. Creaza in mintea ta o rama din cel mai pretios si valoros material la care te gandesti, poate sa fie aur, diamant, orice. 

5. Imagineaza-ti apoi cum pasesti prin aceea oglinda magica si imagineaza-ti ca poti trece dincolo de oglinda uriasa. Pe masura ce te imaginezi apropiindu-te de oglinda imagineaza-ti cum cresti.

6.Cand ajungi in dreptul oglinzii esti mare cat oglinda. Priveste-te in oglinda ca fiind urias, priveste-i rama, observa ce frumos sclipeste, observa luminozitatea frumoasa a imaginii si a ramei. 

7. Observa in tine sentimentul de crestere, de inaltare, de putere. Priveste-te in oglinda ca si cum tu ai fi mult mai mare si mai puternic. 

Repeta aceasta tehnica de minim 2-3 ori pe zi timp de o luna si o sa ramai uimit de cata incredere in tine o sa ai.

sursa.nlpmania.ro

Crearea siluetei ideale prin tehnica de influentare a subconstientului

Tratamentul obezitatii depinde de o apreciere       corecta a faptului ca aceasta este o problema de nutritie si cauza ei este un aport ex...